Cu nostalgie și multă – multă bucurie am petrecut câteva zile din vara aceasta la Viena, capitala valsului. Două bucurii mi-au înseninat sufletul, atât de înnegurat de vremurile pe care le-am trăit.

Un afiș anunța un concert pe care nu-l puteai refuza. Mi-am amintit de intimitatea sălilor de concert din Moscova anilor mei de studenție – Mozart, Strauss, Beethoven, Enescu etc. Am intrat în vorbă cu tipul care vindea bilete în stradă, aflu că e din Serbia, schimbăm câteva vorbe și-i spun că sunt profesor în România, că am origini sârbești și am trăit în Timișoara cei cinci ani de facultate.

I-am prezentat interlocutorului meu sârb legitimația ITIC (International Teacher Identiy Card), iar cu aceasta, prețul intrării la spectacol a ajuns, de la 200 de euro un loc în rândul întâi sau 90 de euro în restul sălii, la… zero. Chiar așa, înarmat cu un card ITIC, de care îl port de câțiva ani cu mândrie, ca pe singura legitimație de serviciu, am avut parte de un regal de arte ale spectacolului, în capitala Austriei.

Prof. ALEXANDRU POPOVICI