Începând din 2013, în fiecare an, în România se sărbătorește Ziua Învățătorului, în 5 iunie, ziua de naștere a celui care este considerat părintele învățământului românesc modern, Gheorghe Lazăr. Se validează astfel contribuția constantă, esențială și structurală pe care corpul didactic o aduce în contextul societății românești.

În acest an, ecourile sărbătorii au fost temperate de alinierea calendaristică, 5 iunie nimerind într-o duminică, dar la Școala Gimnazială nr. 1 din Roșia, Bihor, s-a desfășurat un eveniment care scrie istorie. Profesoarele Maria Ujoc și Valentina Gela Silaghi împodobesc peisajul scolastic al județului cu o lucrare scrisă cu acribia omului de știință, intitulată Școala din Roșia – File monografice, cartea constituind gestul de recunoștință și darul pe care acestea îl închină Zilei Învățătorului și comunității în care lucrează de decenii.

Pentru orădeni și bihoreni, în general, localitatea Roșia are un nimb de tărâm magic. Peste topografia locului, cu peisaje și un relief carstic de o frumusețe ireală, necoruptă de proiecte antropice invazive, se suprapune activitatea unei comunități umane discrete, care galvanizează prin muncă, creativitate și tradiții acest spațiu, spiritual înainte de toate.

În declarația pe care a avut amabilitatea să ne-o ofere, dna prof. Silaghi a ținut neapărat să sublinieze că lucrarea nu epuizează subiectul și că importanți sunt oamenii, nu cronicarul: „Fără pretenții  exhaustive, Școala din Roșia – File monografice reprezintă bucuria de a reda instituției de învățământ al cărei produs sunt și eu ceva înapoi. Deși a implicat un demers care s-a întins câțiva ani, nu am cuantificat niciodată efortul depus, pentru că, atunci când faci ceva cu drag pentru locul în care ai descoperit pentru prima oară tainele cunoașterii, singurul lucru care contează este mulțumirea sufletească legată de faptul că am transmis generațiilor viitoare crâmpeie din istoria aceste instituții de învățământ. Incursiunea în trecutul școlii dorim să fie o mărturie peste timp a contribuției pe care a avut-o școala la dezvoltarea comunității. Pentru cei care vor veni și vor dori să continue acest demers, lucrarea de față poate constitui o bază de date și un punct de plecare”.

Această carte este scrisă ca o lucrare concertistică, „la patru mâini”. Co-autoarea, dna Maria Ujoc, și domnia-sa profesoară la Școala Gimnazială Nr. 1 Roșia, a încadrat în parametri contemporani demersul pe care l-au avut în vedere: „Astăzi, societatea așteaptă ca școala să-i pregătească pe elevi pentru o realitate într-o continuă transformare, într-un viitor – chiar prezent, am putea spune – imprevizibil. Și chiar dacă uneori pare că este depășită, școala își duce cu demnitate menirea de formator și educator al generațiilor de copii. Poate că și acesta a fost un imbold de a aduce în prezent truda dascălilor și elevilor de ieri și de astăzi care au fost înscriși în «catalogul» școlii din Roșia, de a reaminti  crâmpeie din întâmplări, evenimente atât de diferite de realitatea de azi. Și probabil ar fi mai fost multe de spus, multe de amintit, dar poate alți oameni cu drag de școala din Roșia, vor completa aceste file monografice, reușind astfel să furăm uitării trecutul pe care avem nevoie a-l cunoaște ca să ne înțelegem prezentul și să vedem viitorul”.

Lansarea cărții este componentă a unui proiect mai amplu, intitulat Școala, liant între generații, dezvoltat în parteneriat cu Inspectoratul Școlar Județean Bihor, Primăria comunei Roșia și încă 14 școli din județ. Cartea a apărut la editura Primus, deocamdată într-un tiraj redus. Autoarele promit că, în măsura posibilităților, vor reveni cu un tiraj mai generos.

Prof. Maria Ujoc și Valentina Gela Silaghi au mai semnat o lucrare înrudită tematic – Roșia. Schiță monografică (2011) și au coordonat o alta, calată pe imperative didactice – Tradiția: valențe formativ-educative. Aplicații practice (2020).

Prof. Silaghi le mulțumește și pe această cale tuturor celor care au sprijinit activitatea de documentare. Sursele principale de informații, așa cum putem afla din prefață, le-au constituit arhiva Primăriei Roșia, arhiva școlii și publicațiile periodice ale acesteia, care reunesc contribuții ale elevilor și profesorilor deopotrivă, documente din arhiva parohiei, alte lucrări cu caracter documentar și, mai ales, mărturii ale unor oameni de obște ai localității.

În încercarea de a consemna evenimentul livresc din 5 iunie 2022 al Școlii Gimnaziale nr. 1, am dorit să includem și o contribuție a unui împătimit al comunei, Ludovic Kuti, de profesie inginer, pentru care Roșia e o chestiune de destin și care ne-a vorbit ca un îndrăgostit. Pentru cei care nu s-au născut aici, contribuția domniei-sale e o invitație, un cuvânt de gratitudine și o profesiune de credință: „Sunt pasionat de sporturi montane, am fost salvamontist si sunt ghid de turism speologic si ghid naţional de turism. Am descoperit Roşia ȋn urmă cu câţiva ani şi de atunci umblând pe aceste meleaguri mă consider «roşian», deşi ȋncă nu locuiesc ȋn Roşia. Pentru mine, Roşia este paradisul montaniarzilor care nu visează la creste semeţe, dar care au curajul de a explora peşteri, de a face escaladă fie pe pereţi calcaroşi, fie ajutaţi de cabluri de oţel ori de a explora cu bicicleta dealuri şi păduri sălbatice.

În zona Roşiei sunt multe peşteri, a căror număr creşte de la an la an mulţumită pasionaţilor de «peşterit», care vin de pretutindeni ȋn zonă, care se stabilesc aici sau datorită  localnicilor. Doar pe Cheile Cuţilor sunt câteva peşteri care te obligă la aventură: Peştera Vacii, Peştera care Cântă, Peştera Prăbuşită, Peştera Rece a căror poveste abia aşteaptă să fie povestită. Tot aici pasionaţii de escaladă ȋsi pot da măsura curajului lor pe pereţii de calcar sau pe traseul de via ferrata nou realizat. În Cheile Albioarei alte peşteri aşteaptă să fie luminate de frontalele curajoşilor. Aici omul ȋn căutarea sa după bogăţiile adâncului a săpat galerii care ȋn drumul lor au dat de peşteri ascunse numite peşteri geode, asemeni renumitei Peşteri Farcu.

Vechiul şi noul se ȋmbină atât de armonios ȋn Roşia! Oamenii sunt harnici, iar terenuri nemuncite nu găseşti aici. Are Roşia asta un magnet care atrage! Nu degeaba scria frumos Mircea V. Grindean-Arieş despre «Efectul Roşia – locul de unde Dumnezeu a uitat să plece»!”

La Roșia turistică se adaugă de-acum cei mai buni și mai credibili ambasadori – profesorii și elevii Școlii Gimnaziale nr. 1.

Sursă imagini: fototeca Școlii Gimnaziale nr. 1 Roșia, arhiva personală Ludovic Kuti, arhiva School Bit

Prof. DENISA LUCA,

metodist CCD Bihor