Reflexie

În negura nopții,

aici stau și mă privesc

în oglinda din palma-mi

dar ea s-a scurs

nisip, pe veci.

Ce sunt eu oare?

Ființă sublimă, copilă naivă.

Perceputu-mi-ați misterul

sau cartea-mi e larg deschisă?

Într-un labirint etern,

în căutarea propriei firi

Știu unde mă aflu,

orbită, de ce m-aș teme?

Glasu-mi tremurând,

mâinile, la fel, în taină

cu pieptul umflat, întemnițat

și capul sus, barbară,

Alerg și trag de lanțuri

ale căror noduri atentă le-am creat,

Lacătul închis în mână

și cheia la gât

atârnă.

De ce ezit?

Mi-e frică, oare, de ce are să se întâmple

Oftez și mă gândesc la visuri,

visuri ale căror noimă le-am uitat.

Prefer să mă adâncesc în vise

Din realitate astfel,

mă retrag.

AMELIA CHIANĂ

Sursă portret: fototeca personală Amelia Chiană

Acest poem, semnat de Amelia Chiană, elevă în clasa a XI-a la Colegiul Național Emanuil Gojdu Oradea, ne-a fost încredințat de profesoara de Limba română a Ameliei, dna Diana Popa, inspector de specialitate pe județul Bihor, căreia îi mulțumim.