Dacă doriți să aflați povestea unui om care a devenit regizor, producător și scenarist TV și a muncit mult pentru tot ce are, citiți acest reportaj despre Bianca Mina.

Ștefana Ionescu-Darzeu, personajul Ica din Adela, ne-a acordat nu demult un interviu. Ei bine, de această dată am luat legătura cu scenarista celui mai vizionat serial românesc la momentul actual, Adela, dar și Povești de familie, inspirat din lumea românească.  Aceasta a avut amabilitatea să ne aducă în culisele carierei sale.

De mică, intervievata noastră a oscilat între mai multe arte. A făcut muzică, pictură, teatru, dar scrisul a fost o pasiune pe care a moștenit-o de la mama sa, cultivată mai ales în facultate. Deși inițial, după ce a absolvit, a fost producător, a realizat foarte repede că orice film sau serial trebuie să aibă la bază un scenariu excelent: „Din punctul meu de vedere, să scrii scenarii este cea mai mare provocare, trebuie să fii creativ si empatic ca să te pui in locul a sute de personaje și tipologii și să cauți adevărul, conflictul și emoția din orice situație. Iar talentul regizoral mi l-am exersat încă din facultate și apoi de-a lungul carierei, cu proiectele pe care le-am scris și pe care am vrut să le spun, chiar dacă nu aveam finanțare.”

Când a început să scrie scenarii?

„Acum zece ani. Când aveam 24 de ani. M-am provocat ca într-o lună să termin un scenariu de lungmetraj pentru un concurs de scenarii. Atunci nu am câștigat concursul, dar am câștigat o carieră. De atunci tot scriu și e adevărat ce se spune, că poți să înveți să scrii scenarii doar scriind scenarii. Teoria e importantă, dar experiența este primordială. Iar de trei ani am început să scriu full time, adesea șapte zile din șapte, cu câteva săptămâni de pauză pe an și atât. Recordul personal a fost 200 de pagini de scenariu într-o săptămână. Si tot nu m-am plictisit; când mă trezesc dimineața, personajele mele sunt primul lucru la care mă gândesc și abia aștept să mă pun la birou și să încep să scriu. Sunt într-adevăr norocoasă să fac ce-mi place.”

A studiat în străinătate, mai exact la Paris la American University of Paris, cu un an de study abroad la NYU. Apoi a făcut un program de specializare în producție de film în capitala cinema-ului, la Hollywood. „La Paris m-am îndrăgostit iremediabil de cinema-ul ca artă, iar în Los Angeles am deprins rigoarea și profesionalismul de care ai nevoie ca să reușești în cariera asta.”

Unul dintre mentorii Biancăi este doamna Ruxandra Ion, cu care lucrează și în momentul de față. „Aceasta este o forță a naturii, care a reușit să fie de 30 de ani producătorul a sute de proiecte de succes, într-o industrie dominată de bărbați. Doamna Ruxandra a fost un deschizător de drumuri pentru multe femei din industria noastră, inclusiv pentru mine. Este o plăcere să lucrezi cu un mentor și, mai mult, să fii apreciat și susținut de oamenii cu care lucrezi.”

Biancăi îi plac filmele de orice fel, de la filme de festival la producții independente, dar și povești epice bigger than life. Referitor la ultima categorie, aceasta a ales să ne povestească un moment din viața ei când era în  clasa a cincea. „Atunci am avut o perioadă când trăgeam chiulul la antrenamentul de atletism și mă duceam singură la micuțele cinematografe din centrul Bucureștiului, care acum nu mai funcționează, deși ar trebui. Mică fiind, îmi aduc aminte cum erau foarte puține persoane în sala la ora 11 dimineața si reușeam să mă pierd complet în povestea filmului. De exemplu, filmul American Beauty, deși poate suna clișeic acum, când l-am văzut atunci m-a impresionat foarte mult. Cred că n-am mai putut să privesc niciodată la fel o pungă de plastic care e purtată de vânt (cei care au văzut filmul, știu la ce mă refer). 1999 a fost un an foarte bun pentru filme – The Matrix, Fight Club, The Talented Mr. Ripley, Boys Don’t Cry etc”.

Ce are acum pe agenda sa de lucru pentru anul acesta și pentru cel ce urmează, ca regizor, producător și scenaristă?

„Jonglez câteva seriale în momentul de față. Scriu sezonul 4 din Adela, sezonul 3 din Povești de familie și un nou serial, despre care nu pot să vă povestesc încă. Așadar, vă aștept în continuare cu multe povești interesante, educative, dar și comice și emoționante. Iar ca un obiectiv pe termen lung, aș vrea să regizez un lungmetraj scris de mine”.

Aceasta ne-a destăinuit câteva nume de regizori care îi plac și îi urmărește cu drag.  „Ciro Guerra, un regizor fantastic din Columbia (Birds of Passage, Embrace of the Serpent), pentru că spune poveștile unei alte lumi, documentate direct în cele mai sălbatice locuri din Columbia. Foarte interesant, vă recomand. De asemenea, Noah Baumbach (Marriage Story, The Squid and the Whale), Claire Denis si mulți alții.”

Care e dinamica atunci când cineva propune o idee care nu se potrivește, din punctul vostru de vedere, cu atmosfera serialului, cu restul poveștii?

„Te felicit pentru întrebare, este una foarte interesantă. În general, există multă dezbatere între  scenariști, și de multe ori iese cu scântei. Din fericire, nu este cazul la Adela, pentru că mă înțeleg extrem de bine cu colegul meu, Radu Grigore, celălalt scenarist al serialului. Chiar există o sinergie între noi si am foarte mare încredere în el atunci când are o sugestie. Dar ca să vezi ce bine ne potrivim, la un moment dat am scris concomitent două scenarii consecutive și amândoi am botezat cu același nume un pui de găina de la casa soților Achim din Butimanu – i-am zis Gigel (dacă ați observat, Mitu dă nume la toate animalele din ogradă). Am râs foarte tare când ne-am citit apoi scenariile si am văzut că aveam «continuitate» inclusiv la numele puiului, fără să ne fi pus de acord înainte.”

Producătoarea TV ne-a mărturisit că tot ce scrie este extrem de personal. „Mama, care e cea mai mare admiratoare a mea, deci e probabil si foarte subiectivă, spune că scriu cu sufletul. Avem un joc al nostru la fiecare difuzare, când mama recunoaște clipe din viață noastră de familie în scenariul serialului Adela. Până la urmă fiecare personaj reprezintă o altă fațetă a personalității mele, și caut tot timpul adevărul în tot ce scriu. Bineînțeles, asta se trage din experiența mea de viață. Dar pe lângă experiența personală, un scenarist se și documentează foarte mult.”

Biancăi îi place foarte mult să scrie Povești de familie, pentru diversitatea subiectelor. Fiecare episod este o poveste de sine stătătoare, care explorează un subiect ancorat în realitatea românească și cu tema socială, din care putem învăța o lecție.

„Mă bucur să mă adresez tinerilor în primul rând, pentru că deși sunt adult, am rămas cu un suflet de licean si totul mi-este încă foarte proaspăt. De asta îmi place să abordez subiecte pe care mi le-aș fi dorit să le văd la TV când eram și eu în liceu. Așa că, vă recomand Povești de familie, este un serial foarte educativ.”

Bianca îi sfătuiește pe cei care doresc să devină regizori TV să vizioneze în primul rând seriale și filme. „Să aveți o cultură vastă în calitate de cinefil. Și apoi să vă înarmați cu răbdare și să începeți să vă șlefuiți talentul, căci această meserie se învăță pe platou, nu într-o bancă de școală. Și cel mai important, să nu așteptați șansa, ci să vi-o creați singuri.”

Bianca a transmis un mesaj celor aflați încă pe băncile școlii: „Să nu lăsați pe nimeni să vă spună ca visul vostru este imposibil. Și mie mi s-a spus să dau la un profil de real, să mă axez pe ceva de viitor sau o să mor de foame. Ei bine, nu a fost așa și bine că am fost căpoasă și am ascultat ce-mi zicea inima, altfel azi aș fi fost plină de regrete. Așadar, trăiți-vă visul!”

În foto: personajele Ica și Stela din Adela, alături de intervievata noastră. Sursă imagine: fototeca personală Bianca Mina

au consemnat ALISIA UNGUR și ALEXIA CĂLĂRAȘU,

CN Onisifor Ghibu