Am trăit cea mai mare parte a vieții mele în vremurile tulburi ale comunismului, când o posibilă călătorie la Paris părea la fel de puțin accesibilă precum o aselenizare. Și iată, la 3o de ani distanță, grație muncii titanice a unor organizatori merituoși, oameni deschiși spre timpurile pe care le trăim, viața mi-a oferit marea șansă de a participa la un curs de formare profesională în cel mai frumos și mai vizitat oraș din lume, Paris.

Am plecat la drum cu emoțiile inerente perioadei nesigure pe care o traversăm: „Oare vom reuși să trecem peste vigilența celor din aeroport?”,  „Oare voi face față, la vârsta mea matusalemică, la cursul inovativ la care urmează să particip?”

Toate temerile mele s-au spulberat la prima întâlnire cu Emir, formatorul nostru de curs, un om de o calitate deosebită, foarte bine pregătit și foarte delicat în relația cu noi. În același timp, am descoperit în colegii mei de echipă: Luminița, Gheorghina, Ioana și Ilie, adevărați prieteni de nădejde. E mare bucurie reîntâlnirea cu oameni dragi, la mii de kilometri distanță de țara ta.

Alături de alți profesori tineri, sosiți la curs din Polonia și Slovacia, am dobândit noi cunoștințe în domeniul digital, care ne vor ajuta să ne perfecționăm activitatea la clasă si să ținem pasul cu școala viitorului. În fiecare dintre cele cinci zile de curs am descoperit noi și noi aplicații: Socrative, Plikers, AnswerGarden, Mentimeter, Jamboard, Edpuzzle, Jamendo Music, Creative Commons , WeVideo, DWHelper Firefox, StoryJumper, PhotoScissors, Mojipop, QuiverVision, Augmented Reality. Unele dintre ele, precum Speen the Wheel! sau Kahoot le descoperisem împreună cu elevii mei, în perioada predării online. Nu de puține ori, în timpul cursului, uitam de statutul nostru de profesor și ne transformam în elevii jucăuși, extaziați de descoperirea unor noi jocuri interactive. Gândul îmi fugea mereu la elevii mei, cărora așteptam cu nerăbdare să le împărtășesc ceea ce am învățat.

Acum, întorcându-mă în timp la acele cinci zile de curs, mă întreb cum am reușit să acumulăm într-un timp atât de scurt atât de mult material. Cel mai interesant dar și mai greu de abordat mi s-a părut Jamendo Music, prin care am învățat să atașăm unei povești inedite, create de noi, muzică și imagine. Am devenit adevărați producători de film!  

Emir, formatorul nostru de curs, reușea mereu să creeze atmosferă, aducând în fața noastră alte jocuri interactive, de relaționare, care dezvoltau spiritul de echipă, de comunicare. În același timp, în fiecare zi, fiecare cursant prezenta un material pe care trebuia să-l încadreze în una din aplicațiile studiate la cursul anterior.

Toate aceste zile de muncă au fost încoronate cu o activitate susținută în Musee d’Orsay, muzeu în care galeria impresioniștilor m-a cucerit în totalitate. Echipa s-a sudat și mai mult, cu ocazia activității interactive susținute aici.

Iar când fiecare zi de curs era dublată de un periplu pe bulevardele Parisului, bucuria era deplină. Am descoperit frumusețea și farmecul Parisului așa cum numai cineva care așteaptă de o viață să-l descopere o poate face: cu toate muzeele lui generoase, cu palatele și catedralele lui impunătoare, care te strivesc cu monumentalitatea lor, cu parcuri îngrijite în cel mai mic detaliu, dar și cu străduțe romantice, care te întorc la vremuri demult apuse.

Iar când în inima Parisului, lângă modernul Centru Pompidou, descoperi Atelierul lui Brâncuși, ești foarte mândru că aparții unui neam care a dat asemenea valori umanității.

Le rămân recunoscătoare tuturor celor care, acum spre final de carieră, mi-au dat șansa sa trăiesc această împlinire. Simt că bucuria întâlnirii cu acești oameni și cu aceste locuri mi-au dat energia de a conduce cu drag, pe drumul cunoașterii, încă o ultimă generație de elevi.

prof. înv. primar BRÎNDUȘA PINTEAN

Sursă imagine: fototeca personală Brîndușa Pintean