În data de 7 februarie, organizatorii concursului cu tema 24 ianuarie din perspectiva mea istorică, adresat elevilor de gimnaziu și liceu, au desemnat câștigătorii. La acest concurs de eseuri cu tematică istorică au participat aproape 300 de elevi din toată țara, ca și din Republica Moldova.

Pe podium s-au aflat și câțiva pasionați de istorie din școli ale județului Bihor. School Bit vă prezintă în serial eseurile acestor elevi. Citiți în continuare textul care i-a adus elevei Maya Sara Flutur, din clasa a VI-a, Liceul Teoretic Aurel Lazăr, Oradea, locul trei la secțiunea gimnaziu.

Maya este îndrumată de dna prof. Livia Ghiurcuța.

24 ianuarie – Unirea Principatelor Române

De ce ar trebui să îți mulțumim ție, Alexandru Ioan Cuza?

În primul rând, pentru că ne-ai dat o țară și ne-ai făcut să înțelegem că avem o patrie, al cărei trecut trebuie să îl cunoaștem, pentru a înțelege evoluția noastră.

Știm că Unirea Principatelor Române, adică Mica Unire,  a avut loc în secolul al XIX-lea, prin unirea Moldovei și a Țării Românești, care au purtat denumirea de Principatele Unite. Procesul aceasta a fost posibil în prezența colonelului moldovean Alexandru Ioan Cuza, ales ca domnitor al ambelor principate, la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească.

În al doilea rând, procesul începuse, pentru secolul al XIX-lea, odată cu adoptarea Regulamentelor Organice între 1831-1832 în Muntenia și Moldova, care prevedeau necesitatea unificării politice, printre altele.

Într-o altă ordine, să ne reamintim că ideea de unificare reapăruse, după războiul Crimeii din 1853-1856, ca o temă foarte importantă, discutată nu doar de Principate, ci și de celelalte state, pe plan internațional. Situația externă era favorabilă: Rusia fusese înfrântă, iar Franța preluase hegemonia politică. Era o situație preferată în special de Napoleon al III-lea, împăratul francezilor, care dorea o fortăreață răsăriteană în favoarea politicii sale prin care să destrame monarhia Austro-Ungară.

Totodată, la adunările consultative, Adunările ad-hoc (formate din reprezentați ai bisericii, boieri, burghezi și țărani), în 1857, românii întruniți și-au dorit Unirea, deși avusese loc o înțelegere între Marile Puteri, prin care Principatele Române urmau să intre sub garanția comună a celor șapte puteri europene (Turcia, Franța, Anglia, Prusia, Austria, Rusia, Sardinia). În final, Unirea celor două țări, cu guverne și adunări diferite, dar care urma să aibă unele instituții comune, a fost aprobată la Paris în anul 1858 de către Marile Puteri garante.

În al patrulea rând, Alexandru Ioan Cuza a fost primul domnitor al Principatelor Unite și al statului național România modernă. El a fost susținut în activitatea sa politică și diplomatică pentru recunoașterea Principatelor Române de aproape toate puterile, precum și în procesul de realizare a Unirii.

Dar Cuza nu a realizat doar Unirea Principatelor Române, ci a pus și bazele unor reforme precum: reforma agrară (1864), reforma învățământului (1864),  reforma justiției (1864). De asemenea, la începutul anului 1859, Alexandru Ioan Cuza, un lider unionist moldovean care a fost ales ca domnitor a al Moldovei și Țării Românești, a unificat Parlamentul și Guvernul celor două țări, astfel realizând unirea politică.

Una dintre cele mai importante reforme a fost cea a învățământului, prin care primele patru clase primare deveneau  obligatorii și gratuite. Tot în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, au fost înființate primele universități din țară, la Iași în 1860 și București în 1864,  s-au pus bazele armatei naționale, s-a înființat Școala Națională de Arte Frumoase de la București, cu Theodor Aman la conducere, și este inaugurată în premieră o Școală de Medicină Veterinară.

Și nu în ultimul rând, Alexandru Ioan Cuza a fost un om educat și un domnitor drept, care a vrut ca Principatele Unite să fie recunoscute, iar oamenii să îl cinstească. Ceea ce a și reușit să facă, în timpul domniei sale! Țăranii, mai ales, au fost îndreptățiți, pentru că cea mai mare partea a măsurilor adoptate de domnitor era în favoarea acestei clase sociale mult încercate în decursul istoriei. Astfel, reforma agrară le dădea libertate țăranilor care lucrau pentru boieri și îi împroprietărea cu pământ.

Acesta a fost primul pas către începerea procesului de modernizare a statului român. Reforma învățământului le dădea țăranilor dreptul de a merge la școală, unde învățământul primar era gratuit. Școlile au devenit tot mai multe, chiar și la sate, iar fetele au putut urma și ele cursurile unei școli.

Și realizările sale nu s-au oprit aici. În 1865 se contruiește prima cale ferată, care mai târziu este inaugurată de Carol de Hohenzollern-Sigmaringen (Carol I al României). La 24 ianuarie 1864, cu ocazia aniversării a cinci ani de la Unirea Principatelor Române, Cuza inaugurează Spitalul Noul Pantelimon (Colentina).

Să nu uităm că Alexandru Ioan Cuza, domnitorul Principatelor, a făcut primul pas, unul important, pentru formarea României de astăzi. Acestea cred că sunt suficiente dovezi, mărturii care să ne facă pe noi, tânăra generație, să ne aplecăm și doar pentru câteva momente asupra personalității marelui domnitor Alexandru Ioan Cuza. El a fost și este un model, o valoare a acestei nații, de la care avem ce învăța, indiferent de vârstă sau timp istoric.

MAYA SARA FLUTUR, clasa a VI-a

Liceul Teoretic Aurel Lazăr, Oradea

Sursă portret: fototeca personală Maya Flutur