Viața perfectă. Cred că toată lumea și-a pus această problemă. Cum ar arăta? Ce ar însemna? Ar fi ca o carte? Una de acțiune? Ori poate una polițistă? Fie că este un roman fantastic sau nu, fiecare carte are și părți bune, dar în special părți negative, deoarece acestea dau esența unei povești cu adevărat demne de citit.

Cu toții am trecut prin perioade mai puțin plăcute ale existenței noastre. Diferența este făcută de modul prin care am depășit acel moment: fie am încercat să învățăm ceva din acea experiență, fie ne-am cufundat și mai mult în suferința provocată.

Mulți tind să aleagă cea de a doua variantă, considerând-o cea mai ușoară, datorită alternativelor des folosite, pentru a lua o pauză de cele întâmplate, adică mai pe scurt, drogurile. Dar, din nefericire, cei care le consumă nu sunt doar cei care provin dintr-un mediu nefavorabil, dar și cei care își doresc să încerce din pură curiozitate, ori ca să demonstreze că și ei sunt cool.

Cel mai șocant lucru, din punctul meu de vedere, este faptul că majoritatea tinerilor continuă în ciuda efectelor adverse. În București, peste 8.000 de tineri consumă heroină, foarte mulți dintre ei provenind din familii cu un statut social ridicat, acesta fiind doar numărul cazurilor cunoscute, a celor care caută sau au căutat ajutor. Aici însă intervine o altă problemă, problema celor cărora le este frică să spună că au greșit și că vor să îndrepte ce au făcut. Odată ce te-ai drogat, societatea îți va pune această etichetă, te va înjosi și te va marginaliza, indiferent
de motivul care te-a făcut să ajungi în acel punct.

Foarte multe cazuri ajung astfel să fie mușamalizate. Dar oare de ce? Primează oare reputația unei școlii, a unei familii ori a unei instituții în fața siguranței publice? Sunt sigură că toată lumea cunoaște în mare comportamentul unui consumator. Aceștia parcă sunt o altă persoană, având schimbări de comportament, personalitate devenind apatici, neliniștiți, enervându-se ușor, schimbându-și cercul de prieteni, ajungând să-și neglijeze igiena, să-și piardă interesul pentru lucruri pe care în trecut iubeau să le facă și multe altele.

Cum am spus și mai sus, în general persoanele care încep să consume droguri sunt cele care trec prin momente vulnerabile, cautând o portiță de scăpare dintr-o situație precară. Fie că este vorba de o familie abuzivă, de pierderea unui apropriat, de excluderea din societate, de un divorț, de o relație toxică, drogurile nu sunt răspunsul. Din nefericire, în lumea actuală, consumul ajunge să fie promovat prin diferite metode cum ar fi mass media – prin muzică, filme, creatori de conținut- sau pur și simplu pentru a te putea integra într-un grup, pentru a dovedi că ei sunt cineva și că nu le este frică de nimic.

La început, totul este roz, aceștia bucurându-se de efectul dat, uitând că este unul temporar, care va fi urmat de haos. Vor susține în continuare că ei nu vor deveni dependeți, că nu li se va întâmpla lor și că nu vor exista consecințe.

Foarte mulți încep cu iarba, cunoscută și sub numele de marijuana ori cannabis, droguri care consumate, alterează funcțiile motorii și activitatea creierului, având diferite efecte, acestea fiind influențate de orice factor – poți fi relaxat, fericit, depresiv, irascibil, panicat, paranoic. Apoi, tot acești tineri curioși, decid să încerce heroina. Dar ce e oare această heroină? Este acel drog care îți va da cea mai periculoasă dependență încă de la primul consum, supradoza sa fiind letală. Foarte asemănătoare cu cocaina, morfina sau marijuana sunt și etnobotanicele, numite și droguri sintetice, care oferă aceleași senzații ca cele menționate mai sus, diferența fiind făcută de structura lor chimică diferită.

Acum că am lămurit și această parte, aș vrea să discutăm și despre efectele secundare ale consumului. De ce ar vrea cineva să-și facă atât de mult rău? De ce ar vrea să sufere de atacuri de panică? De halucinații? De paranoia? De grețuri? Sau chiar de convulsii? Pe lângă toate aceastea, știm că în România, conform Legii nr. 143 din 2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, în Art. 4. avem: cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, cumpărarea sau deținerea de droguri pentru consum propriu, fără drept, se pedepsește cu închisoare de la 2 la 5 ani. De ce și-ar distruge viitorul așa?

Vă voi prezenta un scenariu imaginar: un consumator ajunge să-și piardă toți banii cumpărând droguri, ajungând să-și facă împrumuturi cine știe pe unde, întorcându-și spatele familiei lui, rămânând fără un acoperiș deasupra capului și fiind în același timp într-un sevraj puternic cauzat de lipsa dozei constante de heroină. Cine și-ar putea dori acest lucru? Pe unde mai pui și faptul că poți ajunge să faci închisoare sau în cel mai rău caz, să mori.

Cel mai bun scenariu pentru o persoană care își dorește să lupte împotriva dependeței sale, sunt centrele rezidențiale antidrog. Acolo sunt ajutați să învețe din nou care este de fapt, frumusețea vieții prin diverse activități din viața cotidiană. Bineînțeles că au la dispoziție și suportul mental oferit de psihologi, deoarece aceștia au nevoie, pentru a reuși să treacă peste traume, să vindece rana ce le-a provocat atât de multă suferință.

Totuși, cel mai bun leac pentru această boală este prevenția. Când îi vom învăța pe cei din jurul nostru că nu este un lucru bun și că nu le va folosi la nimic, ba chiar din contră, le va distruge viitorul și tot ce înseamă fericire, poate atunci vom avea o șansă la o lume mai sănătoasă, mai conștientă. Cu toate acestea ar trebui și să încercăm să reducem numărul de abuzuri în familie, de copii neglijați, de părinții veșnic ocupați și să abordăm această problemă din mai multe direcții.

Am putea susține mai mult fundațiile care luptă în acest sens sau Agenția Națională Antidrog și în general să ne implicăm în cât mai multe proiecte de acest fel, deoarece, dacă omul este informat, va lua deciziile bune, benefice situației în care se află.

AMALIA BUDA, clasa a IX-a,

CN Onisifor Ghibu Oradea

prof. coord. VIOLETA JĂHĂLEANU

Sursă portret Amalia Buda: fototeca personală