In perioada 24-28 aprilie 2023, în cadrul celui de-al doilea an al Acreditării Erasmus în Domeniul Educație Școlară 2022-1-RO01-KA121-SCH-000065509, cu titlul United we stand. Divided we fall și având ca temă Incluziunea, Diversitatea și Toleranța, am avut șansa de a participa alături de 25 de elevi și zece profesori ai Colegiului Național Onisifor Ghibu Oradea la o mobilitate la o școală parteneră Szkoła Mistrzostwa Sportowego din Wieliczca, Polonia.

Mi-am dorit foarte mult să particip la o astfel de mobilitate, și pot spune că această experienţă a fost una calitativă, plină de emoție, încântare, responsabilizare, asumare, de la persoane pe care le-am cunoscut, relațiile pe care le-am legat cu toții pe parcursul unei săptămâni, activitățile din cadrul școlii, precum și locurile pe care le-am vizitat, mi-au oferit o adevărată experienţă de învăţare într-un alt format, într-un alt context, care m-au scos din zona mea de confort.

Odată cu începerea experienței Erasmus a început și călătoria mea spre cunoașterea unei țări plină de
istorie, de legende și povești, Polonia.

Munții Tatra

Prima oprire a autocarului în care am putut savura mai mult timp priveliștea a fost în zona Munților Tatra, îmbrăcați și la sfârșitul lunii aprilie cu straie albe de zăpadă. Aceștia reprezintă sectorul cel mai înalt al lanțului montan carpatic, grupa Carpaților de Vest, cu vârfuri depășesc 2.600 m, ce se întind la granița dintre Slovacia și Polonia, dar măreția acestor munți a fost amplificată de faptul că, din cele povestite elevilor de către doamna prof. Livia Ivan, soldații români au ajuns aici în cel de-Al Doilea Război Mondial, la începutul anului 1945, ca eliberatori. Se pare că acolo au fost date cele mai grele lupte ale campaniei din vest dusă de armata română, în care soldații români au luptat alături de sovietici, eliberând Transilvania de N-V, Ungaria și Slovacia. Cu toate că implicarea soldaților români a fost decisivă, sovieticii i-au trimis acasă, neacceptând participarea lor la înfrângerea germanilor până la Berlin, tocmai pentru a nu se recunoaște statutul României de co-beligeranță.

La începutul războiului, când polonezii au fost invadați de germani, România a acordat o mână de ajutor Poloniei, tranzitând tezaurul și guvernul polonez prin România, spre a fi protejați în exil – în Anglia.

Pe Corso în Zakopane, capitala de iarnă a Poloniei

A doua oprire a autocarului a fost în Zakopane situat la cca. 90 km de Cracovia, un oraş cu un stil arhitectural aparte pe care personal l-am asemuit cu stațiunile Predeal, Bușteni sau Sinaia, un oraș de munte cochet alcătuit din multe clădiri tradiţionale din lemn, construite de gorali – populaţie pastorală de origine valahă al căror dialect polonez cuprinde multe cuvinte asemănătoare limbii române: brânză, magură, fluier, cătun, vatră, merenda / merinde, mlioara /mioară, zyntica / jintiță, prislop etc.

Staţiunea montană şi-a făcut în timp un nume, devenind azi cel mai important centru pentru sporturile de iarnă din această ţară, renume datorat şi găzduirii a numeroase campionate de schi nordic şi de sărituri sau biatlon. Locuitorii îşi răsfaţă oaspeţii cu un service excelent, aspect sesizat foarte repede, cu toate că am stat acolo doar o oră.

Wieliczca

Orașul Wieliczca este situat la 13 km de Cracovia și construit peste una dintre cele mai vechi mine de sare din lume, în funcțiune din timpuri preistorice. În 1978 UNESCO a decis să înregistreze Salina Wieliczca  în patrimoniul cultural mondial. În 1994 orașul a fost declarat monument istoric și în acest cadru patrimonial am fost primiți în cadrul Proiectului Erasmus cu brațele deschise și
găzduiți timp de o săptămână, la Hotelul Salis.

Legenda spune că, demult, o prințesă unguroaică, pe nume Kinga, în timp ce se afla în călătorie de nuntă cu soțul său, contele Boreslaw, spre Polonia, a aruncat inelul de logodnă într-o mină de sare. Odată ajunsă în Polonia, prințesa le-a poruncit minerilor din Wieliczka să sape un puț în pământ, acesta a fost făcut – spune legenda – și în primul bulgăre de sare scos la suprafață a fost descoperit inelul prințesei Kinga.

Această legendă marchează perioada de început a așezării miniere. În secolul al IX-lea, la Wieliczka a fost săpată o capelă de sare, în amintirea prințesei Kinga, chiar în incinta salinei. Păstrând modelul bisericilor obișnuite, capela, aflată la circa 100 de metri sub pământ, este executată dintr-un bloc masiv de sare, de culoare verde opalin, și are lungimea de 55 de metri, lățimea de 18 metri și înălțimea de 12 metri. În această capelă se află altare, vitralii și sculpturi, toate făcute din sare, cu ajutorul unor unelte, executate tot din sare. Cel care a realizat picturile din biserica de lemn Sfântul Sebastian din centrul orașului, a imortalizat într-una din lucrările sale, momentul în care prințesa Kinga le dăruiește locuitorilor acestei mici localități bogăția “aurului alb”. Construcția, datând din secolul al XVI-lea, este împodobită cu un altar ornamentat în stil baroc.

Pentru regatul polonez, dezvoltarea exploatării de sare, începută cu trei secole în urmă, a constituit baza evoluției sale economice ulterioare. Kazimir cel Mare a hotărât ca fiecare localitate în care se exploata sarea să construiască sisteme de apărare. El a intuit de altfel importanța strategică a acestor exploatări în contextul șanselor economice care se întrevedeau pentru Polonia. Intuiția sa s-a adeverit, dat fiind faptul că o treime din bogăția acumulată de Coroana poloneză din timpul său, a fost constituită din exportul cu sare, provenind din exploatările situate la marginea arcului carpatic.

Ziua internațională a cărții sărbătorită la Wieliczka

După vizita făcută la Primărie, am fost surprinși să vedem peste drum un grup de copii, care ne-au așteptat, și ne-au invitat în mijlocul lor pentru a depune împreună, în căsuță, cărți destinate publicului larg, care au posibilitatea de a lua o carte și a pune la loc o alta.

Lagărul de concentrare Auschwitz – Birkenau

A treia zi a fost alocată vizitei lagărului de concentrare Auschwitz – Birkenau, un spațiu cu o încărcătură emoțională fantastică, amplificată de informațiile primite de la ghid, care a știut să ne introducă pe durata a două ore și jumătate în atmosfera acelor timpuri. Lagărul de concentrare este situat la aproximativ 60 km de Cracovia, în sudul  Poloniei, și este constituit dintr-un complex de clădiri folosite de Germania nazistă, ca lagăre de concentrare și exterminare a evreilor, țiganilor a persoanelor cu
handicap, a copiilor, devenit locul emblematic de implementare a soluției finale, un element major în punerea în practică a  Holocaustului; se estimează că cel puțin 1,1 milioane de persoane au fost omorâte acolo, din care peste 90% au fost evrei.

Unul din motivele pentru care a fost aleasă această localitate îl constituie faptul că era un nod de  cale ferată  foarte dezvoltat, având 44 de linii paralele, ceea ce facilita transportul unui număr mare de evrei și alte naționalități din întreaga Europă, din România au fost aduse persoane din Oradea, Cluj-Napoca, Dej, Bistrița, Reghin, Baia Mare.

După cotropirea Poloniei, armata germană a preluat, sub conducerea ei, cazărmile orașului Oswiecim, transformându-l în cel mai mare complex de lagăre al perioadei naziste.

Din vara anului 1940, Auschwitz a fost declarat lagăr model și pus la dispoziția delegațiilor internaționale, iar când au fost întrebați de ce au înființat acest lagăr, naziștii au spus că este singura măsură aptă să asaneze această lume de elementele ei precare.

La momentul construirii acestui lagăr, Heinrich Himmler a pus problema încercuirii acestuia cu garduri de sârmă ghimpată, sub tensiune electrică, cu ziduri imposibil de trecut și turnuri de observație dotate cu pistoale-mitralieră.

Doi ani mai târziu, capacitățile de „cazare” ale lagărului Auschwitz I nemaifiind încăpătoare, s-a procedat la construirea altor două asemenea lagăre, respectiv Birkenau (Brzezinka și Auschwitz II). Aceste două noi capacități de ucidere în masă și-au arătat foarte curând productivitatea, dimensiunile crimelor din această perioadă, depășind orice limită a imaginabilului. Aceste crime se executau sub deviza „munca eliberează”, înscrisă pe frontispiciul porții de la intrare, cu litere de fier forjat – dovadă a cinismului conducătorilor naziști. Semnificația acestui slogan urma să fie prea curând înțeleasă de către deportații aduși cu forța în lagărele respective. Atât înainte, cât și după transportul lor, efectuat cu trenuri de marfă, că niște vite, deportații erau dispuși în rânduri compacte și sortați pe peroane.

Pentru ca asemenea atrocități să rămână vii în amintire, iar victimele terorii naziste să nu fie uitate niciodată, UNESCO a declarat lagărele de la Auschwitz, în 1979, ca parte a moștenirii culturale universale a omenirii. Printre barăcile care compun acest teritoriu al groazei, acum crește iarba. Unele locuri sunt frumos amenajate cu adevărate covoare de flori. Cu toate acestea, prezența crematoriilor, a furnalelor, a barăcilor de triere și a zidului morții, obligă la o permanentă rememorare a tot ce s-a întâmplat atunci. S-a amenajat o expoziție în fiecare bloc al morții ce prezintă posterității obiecte și spații încărcate de suferința oamenilor ce le-au populat, detalii pe care am evitat să le prezint în acest material.

Cracovia, oraș legendar

Cracovia, fosta capitală Regală a Poloniei, a fost unul dintre cele mai importante orașe ale Europei. Războaiele și împărțirea Poloniei au ,,șters” din importanţa orașului, nu însă și din frumuseţea lui. Odată reședință a regilor polonezi, orașul denumit după legendarul prinţ Krak este considerat astăzi inima culturală a Poloniei și are o poziţie privilegiată, fiind străbătut de râul Vistula.
Punctul 0 al Cracoviei este Piaţa Centrală (Market Square) una dintre cele mai mari pieţe medievale din Europa, o adevărată ,,Rambla” a Cracoviei cu o mulțime de palate, clădiri cu diferite stiluri arhitecturale, gotic, baroc, neoclasic, eclectic, muzee, restaurante, cafenele, magazine, artiști și vânzători ambulanți, statui și mulți turiști.

Castelul Wawel

Situat pe dealul cu același nume, Castelul Wawel este un loc populat încă din epoca paleoliticului. Castelul a fost construit la început în stil gotic, iar după ce a ajuns reședință regală, a fost transformat în stil renascentist, pe vremea lui Sigismund I. Simbol al orașului, monumentul trecutului poporului polonez este o bijuterie cu o valoare istorică, artistică și culturală inestimabilă.

Dar să-i cunoaștem și legenda care explică numele orașului. Ea vorbește despre timpuri străvechi și despre balaurul care se adăpostea sub zidurile cetății. Oamenii erau terorizați de acest monstru care răpea și devora mai ales tinerele fete. Mulți voinici, prinți și oameni de vază au încercat să învingă dragonul, dar nu au reușit decât să-și piardă viața. Într-o bună zi un tânăr isteț, cioban pe dealurile din apropiere, îl rugă pe rege să-l lase să omoare balaurul. Regele îi promise mâna fiicei sale și jumătate
din împărăție, dacă reușește. Krak, ciobanul cel isteț, pregăti pieile a zece oi și le umplu cu pucioasă. Le cusu la loc părând că erau vii. Dimineața, dragonul primi la micul dejun cele zece mioare. Dar, spre surpriza lui, începu să aibă puternice arsuri la stomac, ca și cum un foc i se aprinse în burtă. În disperarea de a stinge aceste flăcări dragonul, coborî în Vistula, râul care străbate orașul și începu să înghită apă, din ce în ce mai multă. Dar durerile nu dispăreau, așa încât continuă să bea atâta apă până când plesni, spre bucuria întregului regat. Se spune că prințesa a fost foarte mulțumită să ia de soț un barbat atât de înțelept și curajos.

Astăzi se poate vizita peștera unde se presupune că a trăit dragonul, la ieșirea din Palatul Wawel. Legendă sau adevăr, cert este că aceste galerii subterane au fost folosite de regii Poloniei în caz de primejdie pentru a ajunge în siguranță din castelul Wawel pe malul Vistulei.

Catedrala Wawel din castel locul de încoronare al regilor Poloniei, și catedrala unde Papa Ioan Paul al II-lea a oferit prima liturghie în calitate de preot (1946) și totodată locul unde se află mormintele regale, ale eroilor polonezi, președinți și persoane importante în istoria poloneză.

Catedrala este înconjurată de nu mai puțin de 18 capele, cea mai frumoasă fiind Capela Sigismund, numită și Perla Albă a Renașterii sau ,,cel mai bun exemplu din arhitectura renascentistă din afara Italiei”, iar pentru a o vizita trebuie un bilet separat de cel necesar pentru vizitarea castelului.

Tenzia Solanowa – Wieliczka

Întotdeauna am apreciat creativitatea oamenilor, și diversitatea soluțiilor găsite, în fiecare domeniu de activitate, și în ceea ce privește acest oraș, înainte de a porni la drum spre România ne-am mai oprit la o locație cu aspectul unei cetăți medievale, cu un turn central / donjonul, înalt de 22 m, în care am urcat și am admirat panorama orașului, a parcului și puțurile miniere, cu ziduri de apărare deasupra cărora ne- am plimbat, cu o curte interioară elegantă înconjurată de bănci pe care ne-am așezat preț de câteva
minute și am ascultat susurul apei salinate ce se scurge pe zidurile din structură din lemn și ramuri suprapuse, un spațiu terapeutic umplut cu aerosoli de sare, asemănător cu cel marin cu un efect pozitiv asupra sistemului respirator, și a sănătății corpului în general.

Ce înseamnă așadar o experiență Erasmus? Pentru mine, personal, a însemnat deschidere către noi perspective, abilități, posibilități, oportunități, mentalități și culturi noi, o pagină nouă în viața mea, de care îmi voi aminti cu drag, una pe care doresc să o împărtășesc cu voi cu mult entuziasm și emoție, reproducând în acest articol diverse detalii din această filă pe care scrie triumfător în susul paginii cuvântul ERASMUS.

Mulțumesc pe această cale conducerii școlii și coordonatorului de proiect Eramus, prof. Lucia Chighir, pentru această oportunitate.

prof. VIOLETA JĂHĂLEANU,

CN Onisifor Ghibu

Sursă imagini: fototeca personală Violeta Jăhăleanu