Te-ai întrebat vreodată cum reușește un pițigoi de doar câteva grame să supraviețuiască unei nopți de ger? Sau ce ne spun sunetele captate în liniștea Bărăganului despre siguranța oaspeților noștri arctici? Societatea Ornitologică Română celebrează 60 de ani de monitorizare internațională și explorează strategiile fascinante prin care natura se adaptează iernii.

MidWinter 2026

În perioada 10-20 ianuarie, coordonatorii, Societatea Ornitologică Română și Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii Grupul Milvus, au organizat participarea României la un recensământ internațional, coordonat la nivel global de Wetlands International. Programul poartă denumirea de International Waterbird Count / IWC.

Anul acesta sărbătorim un eveniment special: se împlinesc 60 de ani de când acest program a debutat în țări din Europa, Africa, Asia și America de Sud. În anul 1967, în câteva țări, printre care și România, o mână de entuziaști au început colectarea de date privind păsările acvatice, în perioada de iernare. Astfel, au pus bazele unui program de monitorizare care, de-a lungul anilor a continuat să crească, înglobând din ce în ce mai multe țări. În prezent programul acoperă 189 de țări și teritorii, cu date colectate din peste 67.000 de situri și peste 1,9 miliarde de păsări de apă numărate până în prezent.

Păsări de apă care iernează în UE

Uniunea Europeană este un refugiu de iernare critic pentru milioane de păsări de apă, multe dintre ele sosind aici din zone de cuibărit aflate la mii de kilometri distanță, dincolo de granițele continentului. În acest peisaj în continuă mișcare, raportul Trends of wintering waterbirds in the EU 2025, publicat de Wetlands International Europe, nu este doar un document tehnic; el reprezintă „buletinul de sănătate” al zonelor umede din Europa.

Exemplele de succes sunt spectaculoase

• flamingo (Phoenicopterus roseus): o creștere de 7,6% anual pe termen lung, simbol al adaptării în bazinul mediteraneean
• egreta mare (Ardea alba): o explozie de 8,8% anual pe termen lung, specia extinzându-și rapid arealul în nord-vestul Europei
• rața cu cap alb (Oxyura leucocephala): deși populația spaniolă este în scădere din anul 2000, specia a înregistrat o creștere de 8,1% pe termen scurt, propulsată de cifrele din Bulgaria și Grecia

Strategii prin care păsările înfruntă iarna

Una dintre adaptări este modul în care păsările își gestionează extremitățile neacoperite de pene. La prima vedere, pare o greșeală de design: de ce ar fi picioarele subțiri complet expuse gheții?

Picioarele sunt construite aproape exclusiv din oase și tendoane, având un minimum de țesut muscular și nervos. Acest lucru reduce riscul de îngheț al țesuturilor moi și permite păsărilor să rămână pe suprafețe înghețate fără a suferi leziuni.

În picioarele păsărilor, arterele care transportă sânge cald (aproximativ 40,5°C) de la inimă sunt foarte apropiate de venele care aduc sângele rece de la extremități. Pe măsură ce sângele cald coboară, el își cedează căldura sângelui venos care urcă.

Penele sunt, probabil, cel mai performant material izolator din regnul animal. Secretul lor nu stă doar în structură, ci și în capacitatea de a capta aerul. Prin umflarea penajului, păsările crează buzunare de aer staționar, care funcționează ca o barieră termică cvasi-impenetrabilă.

Piţigoi albastru (Cyanistes caeruleus) © Cristian Hauptman Sursă imagine: sor.ro