La 270 de ani de la nașterea lui Wolfgang Amadeus Mozart, muzica sa continuă să ne provoace o întrebare esențială: este ea doar un capitol de istorie a muzicii din manuale sau o resursă vie, capabilă să vorbească generațiilor de astăzi?

Încă din anii studenției, colegii mei de an obișnuiau să mă alinte „Mozart”. Nu ca o etichetă vanitoasă, ci ca o recunoaștere firească a ușurinței cu care realizam creații muzicale, armonizam piese și orchestram lucrări într-un timp care, pentru alții, părea improbabil. Dacă tema impusă de profesorul universitar era finalizată, în intervalul rămas ajungeam să mai compun încă zece variante, din pură plăcere a creației. Asemenea lui Mozart, compuneam nu din obligație, ci dintr-o bucurie interioară care mă hrănea și mă motiva.

Vestea s-a răspândit repede prin facultate, astfel încât nu doar colegii mei de an, ci și studenți din alți ani veneau să-mi ceară sprijinul pentru compunerea temelor muzicale. De multe ori, drept „recompensă”, primeam invitații de a petrece timp împreună, însă după-amiezile și serile mele erau dedicate grupei de excelență, unde, sub îndrumarea asistentei universitare, realizam teme complexe și incursiuni stilistice în creația marilor compozitori ai diferitelor epoci.

Admirația față de înaintași m-a ținut mereu ancorată într-o disciplină riguroasă, conștientă că am enorm de studiat până să pot crea cu acea naturalețe melodioasă care i-a consacrat. Rigoarea săptămânii era echilibrată, în weekend, de participarea la serate artistice alături de poeți și muzicieni de renume, unde eram adesea provocați să demonstrăm citirea prima vista a partiturilor. De multe ori, colegii mă îndemnau să îmi asum această încercare, iar când reușeam, mă retrăgeam printre spectatori cu sentimentul profund că „îngerii mi-au călăuzit degetele pe clapele pianului”.

Tot în acei ani, studenții de la Muzică, alături de cei de la Medicină, mergeam în spitale pentru a cânta, practicând ceea ce astăzi
numim muzicoterapie, într-o vreme în care muzica nu era omniprezentă, „la tot pasul”. Astfel, m-am regăsit profund în ipostazele lui Mozart de compozitor, interpret și terapeut.

Mai târziu, devenind profesor, m-am identificat cu el și prin vocația pedagogică. Provenind, asemenea lui, dintr-o familie de muzicieni instruiți, am primit primele noțiuni muzicale în sânul familiei, colaborând apoi cu părinții la redactarea partiturilor pe calculator, din dorința sinceră de a oferi omenirii ceva valoros, într-o epocă în care expresivitatea muzicală pare să se fi estompat. Formată într-un neam de profesori de muzică, printr-o experiență didactică bogată, am devenit coautoare a unor creații care s-au bucurat de priză la public. După destrămarea, firească, a unor colective de muzicieni plecați dintre noi, am ales, la invitația editorilor din țară și din străinătate, să cedez drepturile de autor, pentru ca lucrările să circule liber și să aducă bucurie oricui le dorește. Muzica nu a fost pentru mine un hobby, ci o chemare. Atâta timp cât aveam hrană și rost, energia mea venea din creație, din răbdarea și perseverența de a scrie partituri – întâi de mână, apoi la calculator – și din fericirea de a asculta rodul muncii noastre comune. Aceeași disciplină, aceeași bucurie a creației și același respect față de valorile clasice am încercat să le transmit mai departe elevilor mei, transformând întâlnirea cu Mozart într-o experiență vie și actuală.

Într-o societate a ritmurilor rapide, a platformelor digitale și a distracției instantanee, aniversarea lui Mozart devine o ocazie de a redescoperi valoarea durabilă a muzicii clasice și locul ei autentic în viața noastră contemporană. La această aniversare, am reușit să-l facem pe Mozart „să prindă viață” în mijlocul nostru, nu printr-o comemorare solemnă, ci printr-o celebrare activă, creativă și profund educativă, care a transformat muzica sa într-o experiență personală pentru elevi.

Activitățile desfășurate au demonstrat că Mozart nu este doar o figură istorică „dintr-un muzeu”, evocată în momentele plictisitoare, ci un creator atemporal, ale cărui vibrații pot fi simțite și astăzi, inclusiv în era TikTok-ului, YouTube-ului și a podcast-urilor. Elevii au fost ghidați de doamna bibliotecară de la Biblioteca Județeană „Gheorghe Șincai”, care le-a pus la
dispoziție materiale valoroase pentru a înțelege mai bine viața și opera lui Mozart și pentru a se pregăti în vederea participării la concursul muzical interjudețean, care în acest an a ales ca temă creația mozartiană.

În locul unei simple cercetări teoretice, aceștia au transpus informațiile în creații concrete și simbolice: machete realizate din materiale reciclabile, „torturi aniversare” din carton, polistiren și lut, decorate cu lumânări inscripționate cu numărul „270”, precum și „piane simbolice”. Activitatea a fost completată de interpretări la pian susținute de mine ca profesoară de muzică, subliniind faptul că muzica clasică nu aparține trecutului, ci continuă să răsune și să emoționeze și în prezent.

Un moment deosebit l-a constituit regia operei-basm Flautul fermecat de Mozart, în care elevii au devenit păpușari, iar personajele au fost însoțite de fragmente muzicale corespunzătoare timbrurilor vocale specifice. Prin această abordare ludică și creativă, muzica lui Mozart a devenit accesibilă, apropiată și vie, depășind granițele unei simple lecții de istorie a muzicii.

Imaginația elevilor l-a transformat pe Mozart într-un companion al sărbătorii, un spirit curios și plin de umor, capabil să dialogheze cu prezentul. Astfel, un elev i-a arătat „lui Mozart” – o mascotă croșetată cu grijă de o elevă – un playlist cu lucrările sale disponibile pe YouTube și TikTok. Reacția de uimire – „Tik… ce?” – a deschis un dialog simbolic între epoci, evidențiind
faptul că muzica sa poate fi ascultată astăzi instantaneu, oriunde în lume.

În cadrul acestei sărbători muzicale, a fost lansat și un cântec aniversar, însoțit de mesajul: „Oferim această dedicație specială, cu ocazia aniversării compozitorului clasic Mozart, tuturor iubitorilor de muzică bună, ca o alternativă de a sărbători, simțind relaxare, cu dopamina indusă natural…”

Muzica lui Mozart nu este doar o moștenire valoroasă a trecutului, ci și un instrument eficient de îmbunătățire a stării mentale și emoționale. Studiile neuro-științifice au demonstrat efectele benefice ale muzicii clasice asupra creierului uman: stimularea creativității, îmbunătățirea concentrării, reducerea stresului și inducerea unei stări de bine prin eliberarea dopaminei. De asemenea, muzica clasică este utilizată în contexte medicale, contribuind la reducerea durerii și la susținerea proceselor de recuperare, iar muzicoterapia a confirmat capacitatea muzicii de a calma și regenera atât corpul, cât și mintea. Într-o eră a distracției rapide
și a consumului superficial de conținut, devine legitim să ne întrebăm ce fel de muzică alegem să ne modeleze viața. Manelele sau alte genuri populare pot oferi un „vibe” imediat, însă muzica lui Mozart propune o experiență pe termen lung, una care deschide mintea, liniștește și inspiră.

Această observație nu exclude alte genuri, ci invită la discernământ, la alegerea conștientă a ceea ce ne formează pe termen lung, dincolo de plăcerea de moment. Valoarea autentică rămâne cea care rezistă în timp.

Fără a idealiza sau a construi un cult al personalității, putem privi muzica lui Mozart ca pe un reper de echilibru și demnitate artistică. Opera sa poate fi ascultată, interpretată și admirată independent de contextul biografic al epocii sale, asemenea zicalei „fă ce spune popa, nu ce face popa”. Pentru muzicianul de astăzi, Mozart rămâne un model de rigoare, sensibilitate și inspirație, nu un stil de viață de imitat, ci o sursă de valori artistice perene.

În calitate de profesor de muzică, simt astăzi, mai mult ca oricând, responsabilitatea de a fi un far pentru formarea gustului muzical al tinerei generații. Într-un amalgam de stiluri, genuri și tentații sonore, mulți tineri bâjbâie fără repere clare. Dorința mea este să ofer un model educativ, moral și estetic de bun gust, care să fie edificator și elevant, nu prin constrângere, ci prin exemplu. Așa cum Mozart a luminat prin claritate, echilibru și profunzime, îmi doresc să promovez direcția clasică a stilului mozartian ca o ancoră de stabilitate și rafinament într-o lume grăbită.

Iar atunci când elevii mei învață să privească dincolo de like-uri, share-uri și succesul efemer, descoperind în muzica lui Mozart un reper de echilibru și profunzime, misiunea pedagogică își găsește continuitatea firească. Cred cu tărie că muzica autentică are puterea de a forma caractere, de a vindeca și de a înălța suflete. Dacă prin munca mea reușesc să aprind măcar o scânteie de discernământ și sensibilitate în inimile elevilor mei, atunci dăruirea, perseverența și spiritul de sacrificiu își găsesc sensul deplin.

Această aniversare a demonstrat că Mozart nu este doar istorie, ci o prezență vie în educația și cultura contemporană. Elevii, prin entuziasmul și creativitatea lor, alături de profesori, au reușit să creeze o atmosferă unică, în care muzica lui Mozart a fost nu doar un subiect de studiu, ci un mesaj despre alegeri, despre echilibru și despre puterea artei de a ne influența pozitiv viața.

Mozart nu a fost doar un compozitor genial al trecutului, ci, prin muzica sa, rămâne un creator atemporal, capabil să inspire generații întregi. Într-o lume a like-urilor, share-urilor și a succesului efemer, muzica lui ne amintește că adevărata valoare nu expiră.

Așadar, La mulți ani tuturor iubitorilor de muzică bună și tuturor celor care aleg să lase armonia să le modeleze viața!

prof. BONDAR ZITA

AI generated image