Lucrarea Ghid de bune practici: Câinele de terapie, partener în educație, urmează să apară la Editura Didactica Militans a Casei Corpului Didactic Bihor, contribuind la seria de resurse dedicate formării continue a cadrelor didactice. Acest studiu este coordonat de un colectiv de profesori de la CSEI Orizont – Lăcrimioara Șipoș, Crina Căbău și Laura Hărdălău.

Lucrarea se adresează cadrelor didactice din învățământul preuniversitar, în special celor care lucrează cu elevi cu cerințe educaționale speciale, și propune o abordare complementară a procesului instructiv-educativ-recuperator prin integrarea câinelui de terapie în activitățile educaționale și terapeutice. Volumul pornește de la o nevoie reală de profesionalizare, oferind cadrelor didactice atât fundamente teoretice, cât și instrumente practice pentru colaborarea interdisciplinară cu psihologi, logopezi și terapeuți ocupaționali.

Argumentația teoretică este susținută de referințe din literatura de specialitate internațională și de studii de caz care evidențiază beneficiile terapiei asistate de câini asupra reducerii anxietății, îmbunătățirii comunicării și dezvoltării comportamentelor sociale la copiii cu dizabilități, inclusiv cei cu tulburări din spectrul autist. Volumul include, de asemenea, sugestii de teme aplicative (elaborarea unui plan de intervenție personalizat, a unui proiect didactic sau a unei propuneri de opțional), gândite pentru a sprijini transferul cunoștințelor teoretice în practica de la clasă.

Vă prezentăm în continuare, în avanpremieră, un capitol din această carte, Rolul cadrului didactic și al partenerului canin în terapia asistată de animal (TAA).

În terapia asistată de câine, cadrul didactic are rolul de coordonator și mediator educațional, iar câinele de terapie are rolul de partener activ care stimulează, motivează și creează un climat afectiv pozitiv. Împreună formează o echipă complementară, centrată pe dezvoltarea armonioasă a copilului. Cu alte cuvinte, cadrul didactic coordonează procesul educațional și terapeutic, iar câinele de terapie devine un partener motivațional și emoțional, împreună formând o echipă complementară centrată pe copil.

Pentru a avea o viziune de ansamblu asupra rolurilor celor doi pioni ai terapiei (cadru didactic – partener canin), vă propunem spre analiză un tabel concis al acestora.

Tabel nr.2: Rolurile coordonatorului și al câinelui de terapie în TAA

Roluri	Cadru didactic	Câine de terapie
Facilitator	Planifică și integrează câinele în activități educaționale și terapeutice, adaptând sarcinile la nivelul copilului.	Creează un context atractiv și prietenos pentru participarea copilului.
Observator / Evaluator	Monitorizează reacțiile copilului, colectează date despre progres și eficiență.	Oferă semnale emoționale și comportamentale care reflectă starea copilului.
Mediator	Mediază interacțiunea copil–câine, explică comportamentele animalului, asigură siguranța tuturor.	Facilitează deschiderea copilului către comunicare și interacțiune.
Responsabil etic	Se asigură de respectarea bunăstării copilului și câinelui; colaborează interdisciplinar.	Este partener activ, dar protejat, beneficiind de condiții de bunăstare și respect.
Catalizator emoțional	Creează cadrul potrivit pentru exprimarea emoțiilor copilului.	Reduce anxietatea și induce o stare de calm și siguranță.
Motivator	Sprijină copilul să își atingă obiectivele educaționale prin activități asistate de câine.	Stârnește interesul și dorința copilului de a participa și a finaliza sarcinile.
Model de relaționare	Ghidează copilul în învățarea regulilor de interacțiune respectuoasă.	Oferă oportunități de exersare a empatiei, răbdării și responsabilității.

Sursa: adaptare personală pe baza literaturii de specialitate

Copiii și tinerii cu dizabilități și/sau cerințe educaționale speciale (CES) trebuie să aibă acces la o educație incluzivă de calitate în comunitate, în condiții de egalitate cu ceilalți elevi, astfel încât să își poată atinge potențialul maxim de dezvoltare (Guvernul României, 2020).

Statul român garantează dreptul la educaţie al tuturor persoanelor cu CES. Învăţământul special şi educaţia integrată sunt parte componentă a sistemului naţional de învăţământ preuniversitar. Învăţământul special şi special integrat reprezintă forme de instruire şcolară diferenţiate, adaptate şi de asistenţă educaţională, socială şi medicală complexă, destinate persoanelor cu CES.

În ciuda numărului tot mai mare de dovezi care arată potențialul interacțiunii cu câinii de a aduce beneficii oamenilor, inclusiv celor cu dizabilități, doar un număr limitat de studii s-au concentrat în mod specific pe rolul relațiilor copil–câine, deși domeniul a câștigat popularitate în ultimul timp.

Se presupune că terapia asistată de animale (AAT) ar putea fi o formă eficientă de tratament pentru copiii cu tulburări de dezvoltare (tulburări caracterizate prin afectarea severă a funcționării și interacțiunilor sociale), contribuind la îmbunătățirea dispoziției acestora, le crește capacitatea de concentrare, devenind mai concentrați și mai conștienți de mediul lor social. Aceste constatări indică faptul că interacțiunea cu câinii poate avea beneficii specifice pentru această populație și sugerează că terapia asistată de animale (AAT) ar putea fi o formă potrivită de terapie (Martin & Farnum, 2002).

În ultimii ani, procedurile bazate pe intervenții/terapii asistate de animale au început să fie abordate de specialiști în procesul de planificare a intervențiilor terapeutice pentru copii cu deficite sociale, cum ar fi copiii cu diagnostic din tulburările din spectru autist (TSA). Astfel, există studii care arată că acești copii (cu diagnostic din TSA) par să proceseze și să înțeleagă mai ușor comunicarea cu animalele de companie, decât cu indivizi umani (Prothmann, Ettrich, & Prothmann, 2010).

Tulburările din spectrul autist (TSA) se caracterizează prin deficite în reciprocitatea socială și comunicare, precum și prin comportamente neobișnuit de restrictive și repetitive. Strategiile de intervenție bazate pe valorificarea aspectelor emoționale ale relațiilor dintre oameni și câini au potențialul de a depăși dificultatea persoanelor cu TSA de a se relaționa și interacționa eficient cu ceilalți, vizând simptomele de bază ale acestei tulburări (Berry, 2013). Copiii cu tulburare de spectru autist (TSA) din clasele de incluziune tind să fie respinși și victimizati de colegii lor, ceea ce poate duce la izolare socială, anxietate și comportamente problematice. Aceste experiențe stresante de la școală se pot reflecta adesea în comportamente dezadaptative și dificile acasă. Lipsa sprijinului social din partea colegilor și a prieteniilor poate duce la afectarea sănătății mentale și fizice; prin urmare, este important să fie identificate noi modalități de îmbunătățire a funcționării sociale pentru copiii cu TSA din clasele de incluziune (O’Haire et al., 2014).

Free stock image