Toamna aceasta ne-a găsit mai aproape de muzică, de copii și de bucuria de a fi împreună. Ziua Internațională a Muzicii, sărbătorită la 1 octombrie, și Ziua Educației, marcată la 5 octombrie, ne-au oferit prilejul de a construi, împreună cu elevii, o experiență în care muzica, creativitatea, tehnologia, lectura, sănătatea și emoția s-au întâlnit firesc.

Am pornit de la o întrebare pe care mi-am pus-o de multe ori, ca profesor de muzică: mai are rost educația muzicală într-o lume în care fiecare copil are muzică la un click distanță? Cred că tocmai acum are și mai mult rost. Într-o lume în care muzica vine spre noi aproape fără să o mai căutăm, educația muzicală înseamnă și să învățăm să ascultăm, să alegem cu discernământ, să înțelegem mesajele pe care le primim și să descoperim ceea ce ne poate îmbogăți sensibilitatea.

Activitatea dedicată Zilei Muzicii și Zilei Educației a fost construită astfel încât fiecare copil să-și găsească un loc. Au fost cântece, audiții, jocuri muzicale, momente de interpretare vocală și instrumentală, lectură, povești despre muzicieni, creații ale elevilor, materiale video, discuții despre emoții și sănătate, dar și momente-surpriză pregătite special pentru această sărbătoare. Am creat și pregătit cântece dedicate celor două zile, gândite pentru această ocazie și interpretate apoi împreună cu elevii.

Instrumentele muzicale au venit, de această dată, și de acasă. Vioara, chitara, fluierul, flautul, tobele, maracasul, muzicuța și alte instrumente au alcătuit o adevărată „orchestră instant”. Unii elevi au cântat, alții au acompaniat, unii au ascultat, iar alții au prins curaj să arate ceea ce exersează acasă. Pentru câteva momente, muzica a devenit experiență comună, iar fiecare instrument și-a găsit locul.

Tehnologia a fost și ea prezentă. Am folosit jocuri muzicale pe calculator, iar elevii ne-au arătat creații realizate pe diferite platforme. Am descoperit copii care compun, scriu texte, dezvoltă mici proiecte muzicale online sau își împărtășesc propriile creații. Inteligența artificială a intrat, la rândul ei, în această experiență prin materiale video despre viețile unor muzicieni preferați de elevi. Astfel, instrumentele digitale au devenit mijloace prin care curiozitatea și creativitatea copiilor au putut fi valorificate.

Un loc aparte l-a avut lectura. Cu sprijinul bibliotecii județene, elevii au avut la dispoziție cărți cu tematică muzicală, au răsfoit volume despre compozitori și interpreți, au descoperit povești de viață și au privit muzica și dincolo de ceea ce se aude. Au urmărit partituri și au încercat să descifreze variante ale unor cântece cunoscute. Cartea și tehnologia s-au întâlnit firesc în aceeași experiență.

Pentru că educația pentru sănătate a făcut parte din atmosfera acestei sărbători, toamna și-a adus și ea contribuția: must de struguri, castane comestibile, discuții despre alimentație, natură, bucuria lucrurilor simple și alegeri care ne pot susține starea de bine.

Am trecut împreună prin epoci, stiluri și genuri muzicale și am vorbit despre ceea ce aș numi frumosul muzical. Muzica poate fi veselă, solemnă, liniștitoare, tristă, energică sau meditativă. Poate însoți bucuria, dar și tristețea. Poate spune ceea ce uneori cuvintele nu reușesc să spună.

Am ajuns la emoții și la legătura dintre muzică și starea noastră de bine. Le-am adus copiilor cărți cu sunete și o cutiuță muzicală și am pornit de la amintirea vocii mamei care cânta înainte de culcare și de la liniștea pe care o aducea muzica unei cutiuțe muzicale. Discuția a ajuns apoi la muzica de relaxare și la acele platforme de „deep sleep music” pe care unii copii le folosesc înainte de somn. Pentru elevii din clasele de debut de gimnaziu, termenul de meloterapie a fost aproape necunoscut, iar discuția despre utilizarea muzicii în contexte de sprijin, relaxare și exprimare emoțională a devenit o adevărată descoperire.

Am vorbit și despre felul în care oamenii au folosit dintotdeauna muzica pentru a însoți momentele dificile ale vieții. Am ajuns la bocete, cântece funerare și la doină, ca forme tradiționale prin care dorul, jalea, înstrăinarea sau suferința au primit glas. Muzica nu a fost niciodată doar a sărbătorii. Ea a fost și un limbaj al despărțirii, al dorului și al suferinței.

De aici, întoarcerea spre prezent a venit firesc. Astăzi muzica ne însoțește din telefon, televizor, calculator, jocuri, platforme video și rețele sociale. Nu mai trebuie să o căutăm aproape niciodată. Tocmai de aceea, am discutat despre întrebări care îi pot ajuta pe copii să devină ascultători mai conștienți: „Ce îmi transmite?”, „Ce stare îmi lasă?”, „Ce modele promovează?”,

„Îmi dezvoltă sensibilitatea sau îmi cultivă agresivitatea?”. Aici își găsește locul intervenția profesorului de muzică în formarea capacității de a discerne. Într-un spațiu digital în care orice conținut poate ajunge rapid la copii, este important să înțeleagă că popularitatea și valoarea sunt lucruri diferite și că alegerile muzicale pot spune ceva despre felul în care ne formăm gustul, sensibilitatea și raportarea la ceilalți. Există cântece care pot aduce bucurie, liniște, energie, curaj, nostalgie sau apropiere, dar și mesaje care transmit agresivitate, dispreț, egoism, superficialitate sau alte modele nepotrivite pentru un copil aflat în formare. Mi-am dorit ca elevii să plece din aceste discuții cu instrumentele prin care să poată face singuri diferența între ceea ce le apare în față și ceea ce aleg în mod conștient.

De Ziua Muzicii am insistat și asupra unei dimensiuni esențiale: muzica și empatia. Putem cânta pentru bucuria noastră, dar putem cânta și pentru a aduce o clipă de lumină altcuiva. Putem cânta pentru colegul care are nevoie de încurajare, pentru un om singur sau pentru cineva aflat într-un moment greu. Un copil cu vioara, altul cu chitara, altul cu muzicuța sau cu o tobă, iar ceilalți alăturându-se cu vocea au făcut ca această idee să devină o experiență trăită.

Am vorbit și despre legătura dintre muzică, educație și sănătate. Muzica poate fi utilizată în contexte specializate de sprijin emoțional, relaxare, comunicare și îmbunătățire a experienței de îngrijire. Le-am povestit copiilor despre momente în care, la patul unui bolnav, muzica poate deveni un mesager al încurajării și al speranței și despre implicarea mea, de-a lungul timpului, în astfel de activități. Au înțeles mai ușor că uneori o voce, un instrument, o audiție atent aleasă sau un cântec cântat împreună pot aduce liniște, curaj și apropiere.

Poate că una dintre cele mai frumoase surprize ale acestei toamne a venit într-o zi în care, după o zi de muncă destul de grea, urma să intru la ultima oră la una dintre clase. Când m-au văzut pe hol, elevii au intrat repede în sala lor, au pornit tabla inteligentă și, înainte să apuc să spun ceva, a început să se audă „You Raise Me Up”, cântecul pe care îl învățasem împreună. Apoi au început să cânte: „When I am down and, oh, my soul, so weary / When troubles come and my heart burdened be… / You Raise Me Up”. Momentul ales a făcut ca versurile să ajungă la mine într-un mod cu totul special. Veneam după o zi grea, eram obosită și urma să intru la ultima oră, iar ei îmi cântau tocmai despre omul care se simte apăsat și obosit și despre puterea pe care o poate primi de la cineva care îi este alături. Elevii transformaseră cântecul într-un gest de încurajare. Mi-au ridicat moralul și m-au făcut să zâmbesc.
Nu pregătisem eu activitatea și nu le cerusem să repete cântecul. Își aminteau ceea ce cântasem împreună, iar experiența muzicală pe care o avuseserăm cândva se întorsese acum către mine sub forma unei surprize. Pentru câteva clipe, cântecul a devenit mesajul lor.

În discuțiile cu elevii, am ajuns și la o idee mai largă despre relația dintre profesor și elev. Cadrul didactic oferă timp, răbdare, idei, materiale și disponibilitate, caută metode, schimbă abordări și încearcă să găsească acea cale prin care un copil să fie atras, să capete curaj și să descopere ceva nou. În același timp, elevul poate răspunde prin curiozitate, participare, respect și deschidere față de ceea ce i se propune. Uneori, acest răspuns poate începe cu o întrebare pusă cu interes, cu dorința de a încerca, cu participarea la o activitate sau cu câteva cuvinte sincere de apreciere. Elevii nu sunt întotdeauna obișnuiți să spună „mulțumesc” pentru toate lucrurile pe care un profesor le pregătește în spatele unei activități. Tocmai de aceea, când apare un „Mi-a plăcut!” sau „M-am simțit atât de bine azi la oră!”, el poate însemna enorm. Un asemenea gest simplu îi poate arăta profesorului că munca lui a ajuns la copii și că ceea ce a pregătit cu migală a avut ecou.

În fond, educația se construiește prin reciprocitate. Profesorul deschide o ușă, iar elevul poate păși dincolo de ea. Profesorul aduce în fața copiilor un univers pregătit cu migală, iar copiii, prin întrebările, curiozitatea, creativitatea și bucuria lor, îi dau viață. Uneori, răspunsul vine chiar sub forma unui cântec. Un cântec cântat de copii pentru profesorul lor sau fredonat după ore, pe holurile școlii, poate deveni unul dintre cele mai frumoase gesturi de apreciere pe care le poate primi un dascăl și o sursă autentică de satisfacție profesională.

Așa s-au întâlnit, în această toamnă, muzica și educația: prin cântec și interpretare vocală și instrumentală, audiție și lectură, joc și creație, instrumente tradiționale și tehnologii noi, povești despre muzicieni și propriile creații ale copiilor, emoție, sănătate și multă bucurie. Iar dincolo de toate acestea a rămas întâlnirea dintre profesor și elev, acel spațiu viu în care o idee pregătită cu grijă poate deveni experiență, iar experiența unui copil poate îmbogăți, la rândul ei, activitatea.

Ziua Muzicii și Ziua Educației ne-au oferit un prilej de bucurie, creativitate și întâlnire, dar și de prețuire pentru toți cei care pun, zi de zi, răbdare, pasiune și suflet în educație. Sunt zile care ne amintesc de frumusețea profesiei, de bucuria copiilor care descoperă, cântă și creează și de puterea pe care o are un gest simplu atunci când vine din inimă.

Viva la musica, viva educația!

prof. BONDAR ZITA