,,La început / A fost cuvântul. / Totodată, el era / Și purtătorul său de cuvânt.” (M. Sorescu)

… dupa-masa de duminica pare a fi, de multe ori, ,,dupa-amiaza de caine”: ai de facut ,,ghiozdanul” pentru a doua zi in tacere, verifici orarul, pui culegeri, manuale, fise de exercitii, laptopul, carti si ce o mai fi. Te uiti la rucsac si oftezi…nu te mai mira nimic, dar continui. De ce? Pentru ca exista purgatoriul orei de Limba si literatura romana prin care iesi din infernul cotidian sperand la ,,mantuire”.

La asta te gandesti si zambesti ironic: instantaneu ,,Femeie cu o cana de ceai” pierzandu-se in labirintul propriilor ganduri in dupa-amiaza de duminica, ganduri raportate la crucea proprie. Intrebarea se taraste ca un sarpe: qui prodest?… Cat pe ce sa te apuce nevroza bacoviana, si spleen-ul si psihozele decadentiste la gandul ca materia pe care o predai se scufunda incet-incet in oceanul de indiferenta al lumii, in rezistenta anti-lectura a lumii, in avalansa limbilor straine, in tehnologizarea excesiva. La orizont se intrevad iar examenele nationale, initiativele reformatoare, experimentarile fara de sfarsit. Un urias laborator de disolutie treptata in care trebuie sa rezisti. Tu si cei carora le vorbesti si le scrii zi de zi. Si care de-abia asteapta sa fii sincer cu ei in comunicare.

Prof. DANIELA IEDERAN