Întoarcerea la școala în format fizic, după o perioadă de cursuri online, cu restricții și claustrare, se poate dovedi traumatizantă, pe fondul lipsei de informații corecte despre boală, despre îmbolnăvire, despre virus. „Totul s-a amestecat în mintea copiilor și aceștia au ajuns în zona de anxietate sporită, au avut chiar atacuri de panică , iar unii dintre ei și un început de depresie”, atrage atenția psihoterapeutul Marilena Gheorghiță:.

​„Copiii sunt în perioada în care experimentează gândirea magică. Ce însemnă acest lucru? În anumite momente în care se simt singuri, copiii își creează o lume de poveste, prieteni imaginari, pentru a comunica. Și ei cred în această lume de poveste. Le răspunde la o nevoie pe care o au, aceea de a se conecta. Evident, se conectează la această lume de basm pentru că ei sunt cei care o pot controla prin imaginație și creativitate. Aceste experiențe se pot transforma într-o problemă în momentul în care copilul nu mai poate ieși din acea lume magică, dar aici intervine atenția părinților. Au fost părinți care au avut grijă să diversifice programul copiilor, au avut grijă să vorbească despre lucrurile mai puțin plăcute, dar să se și joace în același timp, chiar dacă au făcut asta în living, în dormitor sau în bucătărie. Au descoperit, practic, lumea din interiorul unei case. Acestea sunt situațiile cu părinți care au fost grijulii, care au fost atenți la fiecare nevoie pe care au avut-o copiii”, explică psihoterapeutul.

Din nefericire, în multe familii sărace cu mulți copii, această (re)descoperire fermecată a propriei locuințe și familii nu a existat: „Au fost și familii sau părinți care nu au avut timp sau nu au avut dispoziție pentru a se conecta în mod real cu proprii copii, așa că fie le-au pus tableta în brațe, fie i-au lăsat la televizor, fie pe internet sa vadă desene animate sau un film și în momentul acela părinții s-au îndepărtat de copii, deși – culmea – au stat în același spațiu”.

Specialistul cunoaște situații în care sărăcia sau numai veniturile modeste ale unei familii numeroase pot transforma lecțiile online într-o experiență dureroasă: „Sunt familii cu cinci – șase copii, cu mama și cu tata, care au trăit în aceeași cameră. Copilul a fost nevoit să intre în școala online având toată galeria de familie în spate. Gândiți-vă ce însemna acest lucru pentru copilul respectiv! Mulți s-au simțit umiliți pentru că nu au putut să se manifeste în mod real în zona de școală, care înseamnă ceva diferit față de acasă. Și atunci s-au ascuns, practic, în fata monitorului. Au fost mai tăcuți, nu au socializat, n-au răspuns, n-au intervenit, n-au interacționat pentru că se simțeau rușinați de faptul ca ceilalți membrii din familie erau cu ochii pe el. Și atunci copilul n-a fost în zona lui de confort”.

În nenumărate familii din România există un singur telefon mobil, folosit de tata, de mama și, în pandemie, de doi sau trei copii, care trebuie să intre pe platformele online pentru lecții. În foarte multe cazuri, un astfel de aranjament nu a funcționat.

MARIANA GAVRILĂ