Așa cum majoritatea profesorilor o știu, pe lângă Casa Corpului Didactic funcționează o editură de specialitate, intitulată Didactica Militans. Sub egida acesteia, cadrele didactice care doresc să-și adune între două coperți câte ceva din experiența profesională o pot face, editura realizând asistența de specialitate în acest sens.

Dl Demeter Ignác, profesor metodist și formator la CCD, profesor de Limba maghiară la Liceul Reformat Lórantffy Zsuzsánna, este pe ultima sută de metri cu publicarea unei cărți pe care a îngrijit-o, generată de experiența sa ca educator în pandemie. Chiar dacă ne-am dori să considerăm închis definitiv capitolul pandemiei, spectrul său rămâne, iar unele din lecțiile pe care a trebuit, de voie – de nevoie, să le deprindem vor rămâne în actualitate.

Cartea prof. Demeter este scrisă în maghiară, responsabilitățile domniei-sale la CCD ținând de învățământul în limba maghiară din județul Bihor, dar subiectul este cât se poate de contemporan și de interes pentru orice om legat de școală. Ca atare, l-am invitat la un dialog inspirat de apariția iminentă a acestei lucrări, al cărei titlu, în traducere, este Oportunități de educație online în timpul pandemiei.

Ideea realizării volumului se leagă de o sesiune de comunicări științifice intitulate E-learning: Oportunitate și provocare în procesul instructiv-educativ. Valorificarea resurselor digitale deschise în procesul educațional, desfășurate în toamna anului 2020: „De aici s-a pornit, odată cu pandemia. După ce a venit pandemia – și a trecut – m-am gândit să facem un volum despre cum s-au descurcat profesorii în pandemie. Am adresat invitația mai multor colegi, să-și împărtășească experiența profesională după ce am traversat cu toții acest interval dificil și inedit. Statistic, colegii n-au fost atât de entuziasmați de idee, am reușit să strâng puține articole”.

Din mers

Interesant, sub raport psihologic, a găsit faptul că mulți i-au spus că nu vor să mai aibă de-a face cu nimic legat de pandemie, că vor să uite acest capitol, ca într-o mostră de gândire magică, în care nu vrei să mai alimentezi cu gândurile tale o entitate negativă. Oamenii s-au saturat de pandemie, de online, chiar și cei mai buni au spus că sunt obosiți: „Mai lăsați-ne!”

„Aș fi vrut să am un feedback de la fiecare disciplină, pe fiecare segment, primar, gimnazial, liceal, dar oamenii n-au fost responsivi. Am adunat mai puține contribuții decât mi-aș fi dorit. Pe acest fond, am scris și eu un articol și i-am invitat și pe alții s-o facă”.

„Lumea a trebuit să se adapteze din mers, spune prof. Demeter. Informaticienii și directorii din școli au pus repede pe picioare sisteme și platforme, instruindu-și corpul didactic, sunt mulți directori care aveau deja o serioasă instruire digitală, dar nu toți – și vorbesc aici de un procent pe care îl estimez în jurul a circa 10-20% dintre cei care predau în limba maghiară – au făcut față cu brio la problemele care decurgeau din noul context.

Casa Corpului Didactic s-a repliat repede și a organizat cursuri de formare în acest sens, predarea online, dar cred că, chiar și așa, unii nu au reușit să se descurce poate așa cum și-ar fi dorit. Există, desigur, și problema vârstei și adaptabilității, dar cei mai mulți profesori s-au aventurat, au petrecut timp îndelungat pentru a-și însuși din noile instrumente de lucru, au vorbit cu colegii, au dezvoltat un sistem intensiv de comunicare și integrare”.

Cel mai afectat a fost învățământul primar. În această zonă se punea și problema faptului că nu toți părinții reușeau să stea acasă cu copiii lor, să le acorde susținere, deci golul de complinit a fost mai mare. Tot aici s-au regăsit însă și cei mai entuziaști în a dori să se adapteze și să funcționeze cât mai repede. Pe Internet au circulat modele de lecții, profesorii și-au oferit reciproc susținere și au ajutat fiecare la diseminarea informației.

Pe cont propriu

„Ca experiență personală la catedră, eu predau la Liceul Reformat Lórantffy Zsuzsánna Oradea, iar la început am avut ezitări, nu știam ce platformă să folosim, fiecare folosea instrumentele cu care era obișnuit, dar până la urmă s-a optat pentru Google Classroom. Este o unealtă digitală foarte versatilă, cu un potențial deosebit. Când s-a pus problema exploatării acesteia, am organizat un curs la CCD, au venit sute de oameni, a fost bine primit și i-a familiarizat pe participanți cu posibilitățile pe care le au, să îl includă între instrumentele lor de lucru. La acest curs online am prezentat și alte platforme”, spune prof. Demeter.

Le-a fost greu și unor părinți să înțeleagă și să accepte că e vorba de un teritoriu necunoscut pentru toți, să admită că și profesorii întâmpină dificultăți la predarea online, era o stare de nervozitate generală, cu unii mai înțelegători, iar alții mai iritați, dar importantă a fost, ca de fiecare dată, comunicarea.

Cât despre elevi, unii s-au descurcat ceva mai bine, alții mai puțin, unii nici nu voiau să-și deschidă camerele, dar asta a fost o problemă la nivel național. Prof. Demeter consideră că e important să existe acest contact vizual, fie el chiar și intermediat tehnologic: „Dacă copilul nu e acolo, dacă nu-i vezi fața, poate că se joacă la calculator sau e prins în alte activități… Există și platforme de e-learning în care, odată ce ai intrat cu IP-ul tău, nu mai poți folosi simultan calculatorul pentru altceva. Interesant mi s-a părut faptul că, în străinătate, așa cum am aflat de la alți colegi de-ai mei, nu s-au confruntat cu această problemă, a elevilor care nu își deschid camerele.”

Care este câștigul, din punct de vedere educativ, din pandemie? „Ar trebui lucrat, pe plan psiho-social, cu copiii și părinții. Aceștia trebuie să fie conștienți de efortul de adaptare pe care îl fac profesorii, dincolo de ceea ce se vede. Pedagogii au muncit mult, iar în materie de organizare este un mare câștig, deoarece materialul mai vechi trebuie reorganizat. E-learning-ul cucerește tot mai mult teren peste tot în lume, se fac cursuri online, fapt care își are avantajele sale – e bine, ești acasă, te concentrezi pe curs, nu mai trebuie să te deplasezi.

Și mai e ceva: în țările occidentale cu sisteme de educație dezvoltate, în postura de părinte, când nu știi ceva, te duci la scoală și întrebi: «Vreau să știu și eu matematica de clasa a treia». Iar atunci primești un material, online sau fizic, deci părinții sunt educați. La noi nu se prea întâmplă asta, or nu e nicio rușine să ceri ajutor școlii. Prin urmare, există și această componentă de educație a adulților, în sensul unei bune colaborări, care la noi decurge mai greu, poate și din motivul că, în general, articolele din presă nu sunt favorabile învățământului”.

Vom publica în zilele următoare partea a doua a materialului rezultat din discuția noastră cu prof. Demeter Ignac, editorul lucrării Oportunități de educație online în timpul pandemiei (în limba maghiară), în curs de apariție la Editura Didactica Militans a Casei Corpului Didactic Bihor.

DEMETER IGNÁC ARE O VECHIME DE 25 DE ANI ÎN ÎNVĂȚĂMÂNT. A ABSOLVIT UBB CLUJ-NAPOCA CU SPECIALITATEA LIMBA ȘI LITERATURA MAGHIARĂ – LIMBA ȘI LITERATURA FRANCEZĂ. ȘI-A ÎNCEPUT CARIERA DIDACTICĂ ÎNTR-UN SAT MUREȘEAN, A LUCRAT CA INSPECTOR DE SPECIALITATE LA INSPECTORATUL ȘCOLAR JUDEȚEAN MUREȘ, IAR APOI ÎN BUCUREȘTI, UNDE A FOST TIMP DE DOI ANI CONSILIER LA CENTRUL NAȚIONAL PENTRU CURRICULUM ȘI EVALUARE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR. S-A STABILIT ÎN ORADEA, IAR DE PATRU ANI ESTE METODIST LA CCD BIHOR. „CE MĂ ȚINE ÎN ORADEA SUNT CLĂDIRILE ART NOUVEAU, TEATRUL, MUZEELE, CETATEA ORADIEI ȘI, BINEÎNȚELES, OAMENII”, NE SPUNE CONFESIV PROF. DEMETER.