Despre multele chipuri ale libertății

SCHOOL Bit vă prezintă câteva dintre textele care le-au adus premii autorilor lor, la Tinere condeie, concurs național de creație literară cuprins în Calendarul Activităților Educative Naționale 2022. Citiți în continuare un eseu care și-a adjudecat premiul trei, semnat de Alexia Cioară, elevă la Liceul Teologic Baptist Emanuel, Oradea, prof. coord. Mihaela Fildan.

Libertatea – un măr al discordiei, cu privire la care istoricii, teologii, matematicienii sau filosofii nu au reușit să ajungă la un numitor comun. Nu este niciun dubiu, libertatea este un subiect controversat, care capătă diferite conotații pentru fiecare persoană. Libertatea, pentru mine, înseamnă un mediu pașnic de conviețuire în care să mă pot dezvolta.

În analogie cu libertatea, privesc o pajiște. Pajiștea, încărcată cu fire de iarbă verzi și crude și vegheată de blândul soare, este precum libertatea: un loc prielnic pentru ca florile – oamenii – să se dezvolte și să transforme pajiștea simplă și monotonă într-un paradis al florilor, în care albăstrelele, păpădiile și viorelele să se scalde în razele soarelui, dansând pe ritmurile Rapsodiei române a lui George Enescu, operă care prin notele înalte și ritmul vioi însuflețește idealul libertății.

Nu putem nega faptul că libertatea este singurul mediu în care ne putem dezvolta ca indivizi. Chiar și celebrul fizician Albert Einstein spunea: „Tot ceea ce este măreț și înălțător poate fi creat de individul care poate lucra în libertate.”

Deși în condiții pașnice de viață omul este capabil să creeze lucruri deosebite, pentru unii libertatea este o armă cu care se ucid pe ei înșiși. Psihanalistul social german Erich Fromm studiază în cartea Frica de libertate mecanismele psihologice din spatele acestui concept. De asemenea, acesta tratează subiectul impunerii regimurilor totalitare. Fromm considera că poporul german, dorind să își restaureze mândria națională după Primul Război Mondial și aflându-se în condiții de libertate de a-și alege liderul, îl alege pe Hitler, care reușea să îi facă mândri de naționalitatea lor. Cu toții știm istoria zbuciumată a germanilor după această alegere politică, având un exemplu clar că uneori libertatea, dacă ești condus de sentimente de egoism și gelozie, îți poate semna actul morții.

Petre Țuțea vorbea de asemenea despre bipolaritatea libertății: „Libertatea eu o asemăn cu o frânghie agățată de undeva, de sus. Te poţi urca pe ea la cer, participând la actul mântuirii tale creștine, sau poți să cobori în întuneric.” La fel ca Fromm, și Petre Țuțea, celebru filosof român, declară că libertatea este un lucru bun și că depinde de om ce face cu ea.

Cu alte cuvinte, descoperim o altă caracteristică a libertății: libertatea este fie cea mai mare binecuvântare, fie cel mai mare blestem. Părintele Dumitru Stăniloae, în Filocalia XI, spunea ceva extrem de înțelept: „Omul mai trebuie învățat ce să facă cu libertatea”, accentuând și el ideea de a educa omul pentru a ști să nu se îngroape în libertate, ci să reușească să se înalțe.

Un exemplu în acest sens îl constituie Isus, personaj al povestirii Marele Inchizitor din cartea Frații Karamazov a lui Feodor Dostoievski. În povestire, Isus se reîntoarce pe Pământ în vremea Inchiziției, în Sevilla. El dorește să își vadă „copiii” și să îi mângâie prin vremurile dificile pe care le traversează. Intră în catedrală, învie o copilă și se întâlnește cu Marele Inchizitor. Inchizitorul, nu doar că îi contestă toate alegerile, mustrându-l oarecum pe Isus că trebuia să aleagă pâinea atunci când l-a ispitit Diavolul, deoarece omul nevolnic și bicisnic are „întâi nevoie de pâine, apoi de libertate”, vorbele Inchizitorului având caracter profetic și descriind ideologia care va sta la baza regimurilor totalitare din secolul XX.

Inchizitorul dorește să îl ardă pe Isus pe rug, dar Isus îl uimește cu gestul său: îl sărută. Marele Inchizitor, dublul ateu (nu credea nici în om, nici în Dumnezeu), a fost extrem de uimit de acest gest caracterizat de smerenie și dragoste față de semeni, hotărând să îl elibereze pe Isus. Din această istorisire putem înțelege că, uneori, un comportament smerit din care să reiasă esența divină a omului îi poate oferi acestuia libertatea.

Din păcate, în istorie, libertatea a fost aproape mereu plătită cu cel mai scump preț, cel al morții. Ne putem gândi la căderea comunismului în România din 1989 și la moartea revoluționarilor care au avut în minte libertatea ca scop, concept definit în lumea contemporană, libertas major, dar care nu au apucat să vadă cu ochii lor vremurile pașnice trăite de poporul român până în prezent. Din acest eveniment traversat de țara noastră înțelegem că libertatea merită orice pentru a fi dobândită.

Pe lângă libertatea fizică, a exprimării libere a gândirii și a posibilității de a fi responsabil de propria ta viață, mai există un tip de libertate: libertatea interioară. Liberi interior complet nu vom fi niciodată, deoarece avem frici, temeri, îndoieli, păcate, care în natura noastră de muritori pot să ne înrobească.

O altă pildă în acest sens o constituie romanul Crimă și pedeapsă, scris tot de Feodor Dostoievski. În roman, Raskolnikov, un tânăr cu posibilități materiale reduse, este „obligat” de situația lui financiară să jefuiască o cămătăreasă bătrână. Circumstanțele fac ca tânărul să o ucidă și pe cămătăreasă, și pe sora ei, crezând ca este un gest firesc, neavând bani. La un timp după comiterea crimei, Raskolnikov are sentimente de îndoială, simțind o vinovăție profundă. Sonia, tânăra de moravuri ușoare, reușește să îl ajute pe Raskolnikov să se confeseze și să se descarce de toate acele sentimente de vină. Ea l-a ajutat să își înfrunte toate îndoielile și l-a conștientizat de păcatul său. L-a convins să își săvârșească pedeapsa, ceea ce a reușit să îi elibereze sufletul, simțind că a plătit pentru păcatul său, oferindu-I libertatea conștiinței.

În același sens, părintele Anatolie, protagonistul filmului rusesc Ostrov din anul 2006, se simte robit de un gest pe care îl considera o crimă. În tinerețe, își împușcă superiorul și crede că l-a ucis. Simțindu-se vinovat de gestul său, decide să devină călugăr, crezând că în acest fel va fi iertat de Dumnezeu. Până la bătrânețe, ajunge să devină un călugăr care are o relație strânsă cu divinitatea, binecuvântată cu minuni dumnezeiești, cu vindecări ale bolnavilor. Într-o zi se reîntâlnește cu Tihon, cel pe care credea că l-a ucis. În acel moment, în sufletul lui Anatolie a fost o eliberare și o descătușare a întregii vinovății pe care o purta pe umerii săi atât de mulți ani, reușind să guste în sfârșit libertatea conștiinței primită de la Dumnezeu, ca un dar al tuturor sacrificiilor pe care le-a făcut părintele, care a murit împăcat cu lumea și cu Dumnezeu.

Așadar, libertatea poate însemna diferite lucruri pentru fiecare om. Nu contează ce profesie avem, mediul în care am crescut, religia pe care o avem sau naționalitatea noastră, pentru toți este important să trăim într-o societate liberă, în care să putem evolua și dezvolta, atât pe plan emoțional, cât și pe plan intelectual.

Momentan, trăim în vremuri de libertate, prospere, în care putem sa ne valorificăm calitățile și personalitatea. Depinde de noi dacă vom reuși sau nu să păstrăm aceste vremuri pașnice și să facem o diferență în lumea în care trăim.

ALEXIA CIOARĂ

Sursă portret: fototeca personală Alexia Cioară

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s