Suma respectelor pentru profesorii care au corectat contestațiile candidaților curajoși din județul Bihor la examenul de bacalaureat din acest an!

De obicei le spun elevilor mei, când vor să-și mărească mediile, că sunt „lupe” de mărit note, medii la biblioteca școlii, cea județeană, librării și, mai nou, pe Internet. Acum am realizat că de astfel de lupe au nevoie mai ales unii profesori.

Aproape jumătate din cei 3.595 de candidați din Bihor au depus contestații (1.251). Dintre acestea, 1.198 de medii au fost modificate. Și au fost doar contestațiile celor… curajoși! Cine poate să fie atât de iresponsabil și să joace un rol atât de important în viața unor tineri?

Nu mă refer aici la cei „doar” 80 de promovați, abia după contestații. Chiar nu!

Mă doare sufletul de tristețea elevilor mei care au luat 10 la două din cele trei materii, iar la una sub 8 sau 9. După contestații, acestea din urmă au crescut cu până la 2 puncte față de nota precedentă. De aceea respect profesorii care au corectat contestațiile (este vorba de profesori din Cluj, județ în care elevi și profesori obțin constant cele mai bune rezultate din țară la examene de toate felurile), fiindcă rezultatele de la titularizarea profesorilor spun totul despre rezultatele elevilor.

Sunt convins că acolo unde s-au corectat lucrările elevilor noștri, prima dată, au fost și profesori cu gradație de merit Și ei, și șefii lor. Halal! O merită cu prisosință!

Nu am crezut niciodată în replica Lăpușneanului, „Proști, dar mulți”. Cine vede resemnarea sau dezamăgirea din ochii unui elev pe care profesorul său l-a asigurat, patru ani, că este de 9 la materia lui, iar la examen ia mult mai puțin înainte de contestație, nu se mai bucură din toată ființa lui de promovabilitate sută la sută.

Eu, cel puțin, nu!

Elevii deștepți, care primesc subiecte pentru mediocri și sunt corectați de niște… arierați, nu se vor simți niciodată mediocri.

Am scris toate acestea pentru că vreau împăcare cu mine însumi. Mă ajută foarte mult cartea Părinților Constantin Necula și Francisc Doboș, Împăcarea cu tine însuți, de unde am preluat încheierea acestui vertij existențial.

Drum bun în viață, absolvenți de clasă a XII-a! Sunt onorat că am călătorit o vreme împreună!

Așadar, în cuvintele Părintelui Necula, „școala e când joc al libertății, când frustrare, iar tinerii au nevoie de cineva (familie, prieteni, profesori) sau ceva (joc, teatru, sport) care să le dăruiască senzația că vor fi oameni de treabă în viață”.

prof. ALEXANDRU POPOVICIU

Sursă portret: fototeca personală Alexandru Popoviciu