Lansată în anul 2016, ediția a II-a a Gramaticii de bază a limbii române, apărută sub coordonarea Gabrielei Pană Dindelegan la Editura Univers Enciclopedic, se prezintă, după cum sugerează și titlul, ca o lucrare de referință în ceea ce privește studierea gramaticii limbii române, domeniu de studiu supus unor ample reconfigurări ce au avut loc odată cu apariția Gramaticii limbii române (GALR, 2005/2008), elaborată sub egida Academiei Române și coordonată de Valeria Guțu Romalo.

GBLR se definește drept o lucrare ce corespunde „nivelului teoretic al momentului științific actual” și se adresează unei categorii cât mai largi de persoane interesate de problematica pusă în discuție, de la elevi la cei care doresc aducerea la zi a cunoștințelor teoretice și practice în domeniul gramaticii limbii române. Cu un pronunțat caracter didactic, lucrarea se vrea a fi accesibilă profesorilor de limba română, sintezele și aplicațiile practice fiind predominante în defavoarea teoretizărilor excesive, motiv pentru care nu s-a urmărit tratarea exhaustivă a aspectelor abordate în cuprinsul lucrării.

Structurată pe trei secțiuni, cartea analizează clasele lexico-gramaticale ale părților de vorbire  – în Partea I, funcțiile sintactice – în Partea a II-a, în timp ce Partea a III-a abordează fenomenele enunțiative. În ciuda acestei necesare organizări, abordarea este una predominant morfosintactică, în cadrul căreia părțile de vorbire tratate sunt descrise împreună cu grupurile sintactice pe care le generează. De remarcat este și faptul că GBLR renunță la funcția sintactică de atribut, păstrată însă în gramatica didactică, conform programelor de limba și literatura română în vigoare. Totodată, în privința numeralului, după eliminarea claselor eterogene, s-au păstrat doar două subclase de numeral, care se regăsesc și în manualele școlare aflate în uz.

Există la nivelul discursului lucrării și al conținutului propriu-zis, cum este și firesc pentru o astfel de gramatică, o serie de concepte care depășesc limitele propriu-zise ale noțiunilor lingvistice care apar în programele școlare și care sunt tratate în manualele școlare: cuantificatori, modificatori, pronume reciproc, adjective situative, verbe intranzitive ergative, propoziție finită și lista ar putea fi mult extinsă. În ceea ce privește pronumele posesiv, de pildă, GBLR nu admite existența unui astfel de pronume, ci doar pe cea a adjectivului posesiv, argumentul pertinent fiind acela că pronumele posesiv se poate analiza indiferent de contextul în care este utilizat. Cu alte cuvinte, există puncte în care abordarea și discursul lucrării se despart de cele propuse în programele școlare de limba și literatura română în vigoare și plasează GBLR pe o treaptă net superioară de studiere și aprofundare a gramaticii limbii române.

Caietul de exerciții ce însoțește Gramatica are, după cum e firesc pentru un astfel de instrument, un pronunțat caracter practic și vine în completarea noțiunilor teoretice prezentate în lucrarea sus-menționată, organizarea sa fiind similară cu cea a GBLR. Exercițiile propuse sunt ierarhizate de la simplu la complex și sunt rezolvate în totalitate, aspect care facilitează înțelegerea noțiunilor abordate și oferă modele concrete ce pot fi folosite, la rândul lor, pentru crearea altor sarcini de lucru similare.

Lucrare complexă, caracterizată printr-o abordare explicativă, organizată într-o manieră atractivă, GBLR reprezintă o sinteză a nivelului actual al studiilor realizate pe terenul gramaticii limbii române și se remarcă prin înalta utilitate didactică.

prof. dr. ALIN-SERAFIM ȘTEFĂNUȚ

Sursă imagini: fototeca CCD Bihor