Publicăm în serial texte înscrise la concursul de eseuri intitulat Tinerii, co-creatori ai educației, organizat de CCD Bihor și ISJ Bihor, inspirat de tema propusă de UNESCO pentru Ziua educației din acest an. Lista completă a premiilor o găsiți AICI.

Creativitatea, prima victimă a unei școli repetitive

Într-o școală în care suntem învățați să nu greșim, ajungem să ne fie teamă să gândim. De mici, ni se spune ce este corect, ce trebuie reținut, ce urmează să cadă la test. Învățăm repede că valoarea noastră se măsoară în note, nu în idei, și că un răspuns diferit este adesea un răspuns greșit. Astfel, creativitatea – una dintre cele mai umane forme de inteligență – devine prima victimă a unei educații construite pe repetiție.

Zi după zi, școala ne cere să memorăm, să reproducem, să ne încadrăm într-un barem. Rareori ni se cere să punem întrebări, să interpretăm, să spunem ce gândim cu adevărat. Lecțiile se repetă, evaluările se aseamănă, iar curiozitatea se estompează. În loc să fim provocați să descoperim cine suntem, suntem antrenați să devenim toți la fel. O școală care ar trebui să formeze minți vii ajunge, fără să vrea, să producă tăcere.

Ca elev de liceu, am simțit de multe ori că ideile mele nu contează decât dacă seamănă cu cele din manual. Am învățat să îmi cenzurez gândurile, să renunț la originalitate pentru siguranța unei note bune. Am descoperit că este mai ușor să repeți decât să creezi și că, în timp, această alegere nu mai este una conștientă, ci o obișnuință. Creativitatea nu dispare brusc; se stinge încet, sub presiunea conformismului.

Există însă și situații în care liceul reușește să depășească logica repetiției. În activitățile care presupun colaborare, în proiectele de grup sau în discuțiile care continuă dincolo de ora propriu-zisă, creativitatea apare natural, susținută de interacțiunea dintre elevi. Prieteniile, schimbul de idei și confruntarea de opinii creează un cadru informal de învățare, în care gândirea nu mai este standardizată, ci construită împreună. Aceste experiențe arată că educația devine relevantă atunci când școala valorifică relațiile dintre elevi și le transformă într-o resursă de formare, nu într-un element secundar al vieții școlare.

Tinerii nu cer haos și nici eliminarea regulilor, ci dreptul de a participa, de a construi, de a fi ascultați. A fi co-creator al educației înseamnă a fi recunoscut ca voce, nu ca simplu receptor de informație.

O școală care ignoră creativitatea își pierde viitorul. Iar o educație care nu are curajul să se lase schimbată de elevii ei riscă să rămână blocată într-un trecut care nu ne mai reprezintă. Dacă vrem o societate vie, trebuie să începem prin a salva creativitatea celor care o vor construi.

ALEXIA ALEXANDRACHE, clasa a XI-a, premiul I

Sursă portret: fototeca personală Alexia Alexandrache