Publicăm în serial texte înscrise la concursul de eseuri intitulat Tinerii, co-creatori ai educației, organizat de CCD Bihor și ISJ Bihor, inspirat de tema propusă de UNESCO pentru Ziua educației din acest an. Lista completă a premiilor o găsiți AICI.

Școala captivă între generații

Într-o sală de clasă în care elevii au în buzunar mai multă informație decât cuprinde o bibliotecă, încă ni se cere să învățăm ca acum câteva decenii. Tabla, manualul și dictarea coexistă forțat cu telefoanele inteligente, inteligența artificială și realitatea digitală în care trăim zilnic. Această discrepanță nu este doar una tehnologică, ci una profund generațională: elevi formați într-o lume a vitezei și profesori constrânși să predea într-un sistem rigid, ancorat în trecut. Între aceste două universuri se adâncește o prăpastie care separă nu doar metode de predare, ci și moduri diferite de a înțelege educația.

Aceste aspecte sunt doar câteva dintre motivele dezechilibrului evident dintre profesorii mai înaintați în vârstă și elevii de toate vârstele. Deși conflicte între generații au existat mereu, odată cu dezvoltarea tehnologiei ele sunt mai dese și au cauze diferite. Copiii sunt obișnuiți de mici cu telefoanele mobile și digitalizarea, cu scrierea pe telefon sau calculator și cu ecranul aflat permanent în fața lor. Atunci când ajung la școală și li se pune în față caietul cu linii și cartea de română, nu știu ce ar putea face cu ele. Nu le rămâne decât să se adapteze la modul de predare bazat pe dictare, scris pe tablă și apoi în caiet. Trebuie să se obișnuiască cu așteptarea permisiunii pentru orice lucru minor și cu răspunsuri care nu mai sunt la un click distanță, ci în mintea profesorului, care, spre deosebire de internet, răspunde ce, cum și când vrea.

Aceste realități pot avea efecte pozitive asupra unor elevi, dar pe alții îi pot dezaxa total, ajungând să fie subestimați din cauza atitudinii profesorului, care gândește diferit și nu încearcă mereu să înțeleagă de ce un elev nu se descurcă sau de ce obține note slabe. Cauzele sunt multiple, însă schimbarea nu stă doar în mâinile profesorilor, ci și în mâinile societății în care trăim, o societate în continuă dezvoltare, mai puțin în domeniul învățământului.

Acum 100 de ani oamenii circulau cu căruțe trase de cai, iar astăzi cu mașini de lux. Atunci se făceau poze alb-negru și se asculta radioul, iar acum toată informația este la un click distanță. Cât despre școală, caietele, cărțile și tablele cu cretă au rămas aproape neschimbate.

Pentru mine, care mă apropii de finalul liceului, cred că este prea târziu. Însă pentru generațiile următoare sper că încă este devreme.

CARLA NEGRUȚ, clasa a XI-a, PREMIU SPECIAL EDITURA CASA

Sursă portret: fototeca personală Carla Negruț