Publicăm în serial texte înscrise la concursul de eseuri intitulat Tinerii, co-creatori ai educației, organizat de CCD Bihor și ISJ Bihor, inspirat de tema propusă de UNESCO pentru Ziua educației din acest an. Lista completă a premiilor o găsiți AICI.
Democratizarea eșecului
Intrăm în sălile de clasă ca niște exploratori și ieșim ca niște piese ale propriilor noastre cifre din catalog. În școala românească a anului 2026, nota a încetat să mai fie un indicator al cunoașterii, devenind o barieră în calea creativității; un verdict care nu lasă loc pentru eroare, deși ea este „particula elementară” a oricărei descoperiri. Din postura de elev aflat spre finalul liceului, aleg un rol mai semnificativ: acela de co-creator. Pentru educația viitorului, trebuie să demolăm standardul perfecțiunii și să democratizăm eșecul. Doar când nu ne vom mai teme de nereușită, vom avea libertatea de a scrie viitorul.
Toți am ajuns să credem că o notă mică e un capăt de lume. Toată energia se duce pe medii, de frica părinților sau a profesorilor care ne judecă prin cifre. În clasa a X-a, la matematică, mi-a fost greu. Locuisem în Scoția înainte și îmi era dificil să țin pasul, dar mă străduiam. Speram că doamna profesoară mă va înțelege, însă când îi spuneam la tablă că nu înțeleg, dânsa spunea că trebuia să știu deja și mă întreba ironic de ce îmi pasă de note. Această teamă de a nu ști ne blochează: ne transformă în vânători de note care preferă să repete ca papagalii decât să încerce ceva nou. Birocrația asta ne omoară curiozitatea; învățăm pentru catalog, unde notele nu sunt mereu pe merit, și ajungem o generație căreia îi e frică să se facă auzită.
Astăzi, orice program de Inteligență Artificială (AI) poate face o temă de nota zece în câteva secunde. Dacă școala ne cere doar să repetăm ce scrie în cărți, ne pregătește să fim înlocuiți de calculatoare. În lumea reală, la un job, nu te condamna dacă ai o idee nouă care eșuează la prima încercare. Ca „co-creatori”, avem nevoie de profesori care să ne lase să experimentăm. Vrem proiecte unde să spunem: „Am greșit, dar am învățat ceva!” Doar așa trecem la o școală care ne pregătește pentru viitor, unde creativitatea e mai importantă decât tocirea materiei.
În final, a democratiza eșecul înseamnă să ne dăm voie să fim curajoși. Educația n-ar trebui să fie doar despre pixul din catalog, ci despre cum învățăm să ne ridicăm. Îmi doresc o școală care să nu sară la pedepse imediat ce ies puțin din tipar. Doar fără frica de greșeală vom construi o școală care să fie cu adevărat a noastră.
Viitorul nu se face cu medii de 10 pe linie, ci cu oameni care au avut curajul să încerce ceva nou.
ANA ION, clasa a XI-a
Sursă portret: fototeca personală Ana Ion
2 thoughts on “După Scoția”