Publicăm în serial texte înscrise la concursul de eseuri intitulat Tinerii, co-creatori ai educației, organizat de CCD Bihor și ISJ Bihor, inspirat de tema propusă de UNESCO pentru Ziua educației din acest an. Lista completă a premiilor o găsiți AICI.

Școala de hârtie

Pe hârtie, școala pare un sistem aproape perfect: planuri-cadru bine structurate, programe atent formulate și rapoarte care vorbesc despre performanță și progres. În realitate însă, școala se trăiește diferit: în bănci, în pauze prea scurte, în nopți târzii de învățat pentru teste și în sentimentul constant că nu tot ceea ce contează poate fi trecut într-un document oficial. Ca elev de colegiu național, trăiesc zilnic această discrepanță dintre școala descrisă în hârtii și școala reală, cea care ne formează nu doar intelectual, ci și emoțional, fără a ne asculta întotdeauna vocea.

Școala „pe hârtie” este construită din statistici, proceduri și obiective standardizate. Succesul este măsurat prin medii, procente și rapoarte, iar elevul devine adesea un simplu end user al deciziilor luate de alții. Accentul cade pe respectarea programelor și pe bifarea competențelor, nu pe înțelegerea ritmului, nevoilor sau dificultăților reale ale celor aflați în procesul de învățare.

În contrast, școala reală este cea trăită zi de zi de elevi. Este locul în care presiunea notelor ajunge să conteze mai mult decât bucuria cunoașterii, iar programa încărcată lasă puțin spațiu pentru reflecție sau creativitate. De multe ori, învățarea devine mecanică, orientată spre rezultate imediate, nu spre formarea unor competențe utile pentru viață.

Pandemia a evidențiat clar ruptura dintre cele două forme ale școlii. Documentele oficiale nu au putut anticipa dificultățile educației online, iar elevii au fost nevoiți să se adapteze rapid, adesea fără sprijin suficient. Lipsa interacțiunii directe și izolarea emoțională au demonstrat că educația nu poate funcționa doar pe baza unor planuri teoretice.

În acest context, rolul tinerilor nu mai poate fi redus la cel de simpli beneficiari ai educației. Noi suntem cei care trăim zilnic efectele unui sistem rigid, ale goanei după note, ale birocrației excesive și ale decalajului dintre școală și realitatea socială. Tocmai de aceea, experiența noastră trebuie să devină o resursă pentru schimbare. Prin dialog real, evaluări centrate pe competențe și o relație autentică între elevi, profesori și părinți, tinerii pot contribui activ la remodelarea școlii.

Educația viitorului nu se poate construi doar în rapoarte, ci împreună cu cei care o trăiesc zi de zi.

RAREȘ GOINA, clasa a XI-a

Sursă portret: fototeca personală Rareș Goina