Publicăm în serial texte înscrise la concursul de eseuri intitulat Tinerii, co-creatori ai educației, organizat de CCD Bihor și ISJ Bihor, inspirat de tema propusă de UNESCO pentru Ziua educației din acest an. Lista completă a premiilor o găsiți AICI.

Aspiratio(teca)

Când mă gândesc la cuvântul „școală”, deja am parte de un amalgam de simțăminte. Pozitive sau negative… Nici eu nu știu… Se împletesc. Dacă m-ar întreba cineva: „Riana, într-un cuvânt, la ce te gândești când auzi de școală?”, n-aș ști ce să răspund. Nu pentru că nu am o judecată, ci pentru că sunt atâtea de spus…

Vedeți voi, dragi cititori, cuvântul „școală” poate fi exprimat în mai multe forme, nuanțe, cugete, poate schița muuulte și vaaaste perspective. Poate fi definit de oricine, folosindu-se nenumărate epitete, comparații, metafore… Și aici mă opresc. Contemplez un pic la semnificația metaforelor și îmi dau seama că pe temeiul lor mi se clădește întreaga viziune despre o educație ideală sau despre cum m-aș implica eu în educație, ce aș schimba.

Întâi de toate, aș schimba denumirea acestui „topos” în care studiem. I-aș spune „Biblio-științifica”, deoarece tot ce asimilăm este într-o strânsă legătură cu științele acestui univers terian, care, la rândul lor, se află într-o continuă metamorfozare, așteaptă să fie descoperite la un nivel mai profund, abisal. Suntem în permanență înconjurați de ele (matematică, fizică, geografie, biologie, română, engleză, filosofie etc.), așa că numai bine „cade” să devină un reflector al topos-ului, un „suprapersonaj” al demersului nostru de inițiați în tainele existențialismului. Prefixul „Biblio-” ar potența dimensiunea topos-ului, fiind revelator – topos-ul construindu-se, proiectându-se în alt fel. Aș desființa conceptul de săli (săli de clasă, săli profesorale), dorindu-mi ca actul de învățare să se desfășoare într-o IMENSĂ ȘI LINIȘTITĂ BIBLIOTECĂ, amenajată pe ETAJE – suficiente, destinate fiecărei materii în parte; materia, știința în sine și etajul ei propriu. Curiozitatea inițiaților-învățăcei de a descoperi singuri ceea ce le place, ceea ce le stârnește atenția și interesul, ar fi ridicată la rang de cinste, dându-i frâu liber, lăsând-o să plutească în ce direcție voiește. Cadrele didactice mi-aș dori să rămână prezente și implicate în acest demers, contribuind la facilitarea apariției aspirațiilor, pasiunilor, cercetărilor, preocupărilor în diverse domenii, ale „discipolilor”, care, în prezent, sunt foarte aproape de a se stinge din sufletele tineretului.

Din nefericire, de multe ori, am senzația că profesorii vin la ore ca pe o bandă rulantă, monoton, și ne răpesc, ne diluează râvna, libertatea de a explora un anumit „cuprins școlar” în care simțim că ni se răsfrânge o reflexie a autenticității firii noastre, a caracterului nostru portretizat, conturat de anumite discipline, prin actul predării obligatorii, al așternutului de informații „cusute” după modelul unei programe, cu care, nu toți reușim să rezonăm – nu apucăm, nu ajungem să dezvoltăm interes, plăcere față de definiții, formule, teorii universale, pe care nu le putem adapta, îngrămădi nici măcar într-un colț al gândirii noastre, fiind împovărătoare, un bagaj în plus ce ne poate fi util, dar nu neapărat vital supraviețuirii.

De asemenea, prin „obiecte școlare”, înțelegem automat, ne răsună în rațiune literele E, V, A, L, U, A, R,E sau literele T, E, S, T, înălțându-se în mintea noastră un adevărat labirint, din care putem evada doar dacă cunoaștem anumite noțiuni, fără a avea posibilitatea de a ne întoarce la întregul „text” parcurs și studiat ce ne-ar putea ajuta să nu stăm blocați prea multă vreme pe o potecă, neștiind, uneori, cum să procedăm pentru a găsi portița de scăpare – binele, nota 10.

În ceea ce privește aceste litere, eu le-aș da o altă însemnătate, menită să ne atenueze stresul, să nu ne marcheze întreaga putință din identitate: Ecoul Visului Aprinde Lumina Umbrelor Adânci, Răscolind Esențe Tăcute, Eterne, Sub Timp.

Exteriorizându-mi vizualizarea, într-un final, trebuie să pun punct acestei viziuni S.F., precizând un pic la ce m-am referit în toate aceste rânduri, ce idee desfășurată în tiparul haiku am încercat să surprind:

Cărțile și tainele mă înconjoară,
curiozitatea co-creatoare coboară
pe o bibliotecă de primăvară — școala.

RIANA BOGDAN, clasa a X-a

Sursă portret: fototeca personală Riana Bogdan