În prima ligă a poeziei internaționale

Parcurgeți în continuare poemul – alături de traducerea acestuia – care i-a adus lui Andrei Ovidiu Petrache Premiul I la Concursul internațional de poezie în limba franceză Poésie en liberté. Despre Andrei ați putut afla mai multe informații AICI și AICI.

Andrei este îndrumat la clasă de dna Anca Fustos, profesoară de Limba franceză, și de dna profesoara Roxana Ilieș, profesoară de Limba română (în foto în stânga, respectiv în dreapta lui Andrei).

VIAȚA CA O JOACĂ

Când roua dragostei materne din univers mă plămădea,

Iar prin sclipiri de diademe minte și suflet dăruia,

Atunci, un joc mi-a aprins suflarea și pământean am devenit,

Copil născut în fulgerarea unui suspin din infinit…

Crescut-am vesel, sprinten, ager și prea limbut la „Ce?” și „Cum?”,

În joacă, viața-mi sta-ntr-un talger, săream zglobiu pe orice drum!

Trecut-au anii, ca-ntr-o joacă… din copilandru-s june acum,

Îmi cresc tuleii la mustață, dar eu mă joc… oricum-necum!

Și mă silesc ca-n astă viață în joacă, să fac totul bun,

E tot ce știu că mai contează: în bine, răul să răzbun!

Căci viața nu-i decât o pală, un joc de frunze prinse-n vânt,

Este iubirea de petală… sărutul florii pe pământ…

Trăiesc tăcut prima iubire cuprins în șoapte de sărut,

Topesc în suflet mângâierea promisă-n primul tău cuvânt…

Trăiesc nebun și singuratic amorul primei amăgiri;

Sunt jucăria vieții tale – un urs de pluș cu mâini subțiri…

Și viața jocul și-l rotește în carusel de nebunii…

Sunt tânărul ce-acum țintește un loc în lumea cu stihii.

Sunt arzător și sunt năvalnic, și sfarm și Alpii dacă vreau,

Sunt cavalerul de poveste, sunt toți vitejii ce luptau!

Dar viața, ca un joc mă joacă și cad, și iarăși mă ridic…

Învăț încet să urc o scară: sunt mai smerit, un pic mai mic.

Am înțeles că-n jocul vieții câștigul este efemer,

Mai trainică este iertarea, iubirea – dulcele mister.

Și jocul vieții se încheie fără să știu de ce și cum:

O linie-mi separă trupul de tot ce-aveam în el mai bun…

Speranțe, gânduri, idealuri – le văd acum mai deslușit…

Plutesc uitat prin universuri căci jocul vieții s-a sfârșit.

ANDREI OVIDIU PETRACHE (16 ani), clasa a X-a C, Colegiul Național Teodor Neș, Salonta, Bihor: PREMIUL I – „„Poésie en liberté – 2022”

VIVRE AVEC LA JOIE DU JEU

Quand la rosée de l’amour maternel dans l’univers me façonnait,

Et à travers les reflets des diadèmes, l’esprit et l’âme donnait,

Puis un jeu m’a réveillé le souffle et je suis devenu terrestre:

Un enfant né de la foudre d’un soupir infini…

J’ai grandi joyeux, agile, alerte et trop curieux de “Quoi?” et “Comment?”

Dans le jeu, ma vie est dans un talger:

j’ai sauté plein de vie sur n’importe quelle route!

Les années ont passé, comme dans une pièce de théâtre:

de l’enfance innocente à l’adolescence troublée.

Ma moustache pousse, mais je joue… quand même!

Et je suis assez têtu pour faire ce qui est bien dans cette vie,

C’est tout ce que je sais qui compte: il faut venger le mal par le bien!

Car la vie n’est qu’un feu de paille, un jeu de feuilles prises au vent,

C’est l’amour des pétales…

C’est le baiser de la fleur qui est tombée sur le sol…

Et la vie fait tourner le jeu dans le carrousel des fous:

Je suis le jeune homme qui veut maintenant une place bien définie

dans un monde de fantômes et d’esprits capricieux!

Je brûle et je me précipite, et j’écrase les Alpes si je veux,

Je suis le chevalier de l’histoire, je suis tous les héros qui se sont battus !

Mais la vie, comme un jeu, me joue et je tombe, et je me relève…

J’apprends lentement à gravir une échelle:

 je suis plus humble, un peu plus petit.

Je comprends que dans le jeu de la vie le gain est éphémère,

Plus durable est le pardon, l’amour – le doux mystère.

Et le jeu de la vie se finit sans savoir pourquoi et comment :

Une douce souffrance sépare mon corps

de tout ce qu’il y avait de meilleur en lui…

Espoirs, pensées, idéaux – je les vois plus clairement maintenant …

Je flotte oublié à travers les univers, parce que le jeu de la vie se finit.

ANDREI OVIDIU PETRACHE (16 ans), élève de 10e année au Collège national “Teodor Neș”, la ville de Salonta (comté de Bihor), ROUMANIE – POUR LE CONCOURS “POÉSIE EN LIBERTÉ”: PREMIER PRIX – “Poésie en liberté – 2022”

Sursă imagine: fototeca personală Andrei Petrache

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s